Adrian Pătruşcă, formator de opinie

http://www.evz.ro/ceahlaul-literaturii-a-condamnat-oameni-la-moarte.html Adrian Pătruşcă: “Mihail Sadoveanu a condamnat oameni la moarte”. Văd că jurnalistul acesta de la Evenimentul Zilei n-are vreo oprelişte în “a forma opinii” prin distorsionări monumentale. În „Dumbrava minunată”, epistemologia lui Mihail Sadoveanu ne arată puterea Limbii Române în descrierea luminii fluide, a luminii dinamice, a luminii prinse şi apoi eliberate dintr-o vîltoare a cerurilor : „De acolo de sus, curgea parcă de subt arcurile ramurilor un păienjeniş de ape trandafirii”. Fluiditatea asociată cu lumina este metafora unei inteligenţe vii ? Se spune că şi Nostradamus compunea versetele sale privind suprafaţa apei mobile. Colecţia de metafore dintr-un text literar e mărturia stării auctoriale ? În mult blamatul roman „Mitrea Cocor”, un Mihail Sadoveanu îmbătrânit descrie numai lumina statică : „Acuma nopţile erau senine, cu bolta de ametist, pe care străluceau puzderie de stele mărunte şi luceferi ca nişte flori de flacără”. Este un scurt „Imn al nopţii”, un remarcabil poem în proză sadovenian din capitolul V. Ni se cere vehement să-l condamnăm. De ce ? În fapt, primele şase capitole din „Mitrea Cocor” sunt frumoase şi demne, ca orice scriere clasică. Abia de la capitolul VII apar chestiile ideologice. Inserarea prematură a paragrafului despre Ametist („simbolul puterii şi aspiraţiei spirituale, al înţelepciunii şi al umilinţei”), fără conotaţie ideologică !, în programa de şcoală primară pare mai curând iniţiativa unui tovarăş Rubin de minister atras de simbol. Mistica pietrelor preţioase nu l-a stăpânit vreodată pe Mihail Sadoveanu! Tema centrală a operei sale este rezervată subtilelor decantări în memoria unui popor european îndatorat principalei forţe care a dus la naşterea lumii moderne, o forţă venită în Europa prin culoarul din Sciţia Mare : Tema „mongolă”, a „păcii mongole”, a „înţelepciunii nohaiului”, înţelepciunea orientală descrisă eventual de Mihail Sadoveanu cu o tentă împrumutată de la Jean-Baptiste Tavernier. Numai în registrul acesta ar trebui să interpretam mult hulita propoziţie : „Lumina vine de la Răsărit !”. Neamul nostru a fost spectator dar şi participant activ, de sute de ani, la Marele Joc din Eurasia continentală. El ştie că posibilităţile sale reale de a-şi apăra drepturile ca neam s-au născut abia în timpurile de Pax Mogolica ! Tocmai crâmpeie din ce am văzut noi ca popor în acea Istorie incorporată ca arhetip povesteşte Mihail Sadoveanu. Cred că nu îi putem nega vreunui scriitor dreptul, ori slăbiciunea, de a rămâne copleşit intelectualiceşte de amintirea Păcii Mongole. Descântările ei -în acelaşi timp mortale şi magice- să-i fie masiv izvor de inspiraţie. Opera lui Mihail Sadoveanu este masivă tocmai din acest motiv ? Apoi, întrebăm retoric, dacă alţi scriitori mari europeni au explorat subiectul conexiunii fără conturnare între Orient şi Occident în Eurasia, de ce lui Mihail Sadoveanu nu i se îngăduie ? În Scrinul negru, C. Călinescu ia ca reper paragraful celest despre ametist din ‘Mitrea Cocor’. Unul din personajele romanului său incantează : « Ascultă aici ce spune Ovidiu în Ars Amatoria: ‘Hic Paphios myrtos; hic purpureas amethystos’. » În fine, C. Călinescu adaugă o nouă aluzie la paragraful din Mihail Sadoveanu despre ametist: «Sufleţel făgădui deci să scrie un studiu: De amethysto lapide, în care avea să dovedească iubirea de natură a popoarelor antice, în ciuda cumplitei instituţii a sclavajului. » Ametistul leagă astfel scriitura cifrată a geniilor româneşti de literatura stră-română. Ce-i intrinsec rău în actul acesta ?
Titus Filipas

Etichete: , ,


%d blogeri au apreciat asta: