Ion Gheorghe şi Lao Ţî

Ion Gheorghe a deţinut o vreme recordul de a fi fost ultimul poet român mare în viaţă. Am aflat că a murit. Criticul literar Nicolae Manolescu a fost unul dintre cei care l-au nedreptăţit: + Ca să înţelegeţi legătura dintre marele filosof chinez Lao Tse din secolele VI-V înainte de Christos, fondatorul taoismului, şi Uniunea Scriitorilor din România (USR), trebuie să ne întoarcem în 1982. Într-un articol, care n-a putut fi publicat în ţară, difuzat de „Europa liberă”, Dorin Tudoran punea pe două coloane şase poeme ale lui Ion Gheorghe apărute în, vai, România literară (nr. 15 din 1978) şi pasaje din celebra lucrare a lui Lao Tse Tao Te King, peste care dăduse din întâmplare într-o ediţie mai veche de la Editura RAM, Aninoasa Gorj. Era vorba de un plagiat. Cum ajunsese Ion Gheorghe de la Cultul Zburătorului, bizara carte consacrată religiei dacilor, pe urmele lui Nicolae Densusianu, tocmai la filosoful antic chinez, nu se ştie nici până azi. Nici nu fusese bine uitat plagiatul lui Eugen Barbu din Incognito, şi, iată, un caz asemănător tulbura viaţa literară românească. Se ştie că plagiatul lui Barbu fusese condamnat întrun comunicat al Consiliului USR. Plagiatul lui Ion Gheorghe n-a avut neşansa unei condamnări publice de către organizaţia de breaslă a scriitorilor. Nu mai ştiu de ce. Poate pentru că dezvăluirea venise cu întârziere şi nu în publicaţiile din ţară. + SURSA http://www.romlit.ro/lao_tse_i_usr?makePrintable=1 Ce-i bizar este faptul că Nicolae Manolescu n-a mai vorbit vreodată despre Editura RAM, din Aninoasa Gorj, o casă editorială de la ţară cu multe publicaţii valoroase. ‚Realitatea este rezultatul căutarii şi găsirii cauzalităţii’, ideea pe care o extragem din metafizica lui Nae Ionescu este opusă ‚realităţii directe’. Există, fără îndoială, o participare la construirea Spiritului prin racordarea lecţiei de realitate Ex Cathedra în Limba Română cu nenumăratele abordări conceptuale ascendente. Prin acea racordare, manifestată ca Mişcare Naţională, prelegerile lui Nae Ionescu au fost punct pivotal în discursul verbal românesc. Care începe să construiască liber şi deliberat ‚reprezentări ontologice’ depăşind frontiera copilărească a limbajului matern. După cum caută, pe aiurea, reprezentări ontologice alternative pentru căile realităţii. Acest îndemn îl trimite pe Mircea Eliade în India. În filosofia hindică, felul în care fiecare individ uman desluşeşte calea de cauzalitate se cheamă Karma. Pentru gândirea „omului comun”, cum spune poetul Nicolae Labiş, calea de cauzalitate nedesluşită se cheamă „Destin”. Constatam surprins, că în secolul XX, înainte de venirea comuniştilor internaţionalişti la putere în România, chiar şi elitele ţărăneşti de la noi se interesau de asemenea probleme. Când venea faza comunismului naţionalist şi cenzura se relaxa, cumpăram într-un anticariat din Craiova lucrarea intitulată „Karma, sau lumina pe cărare”, publicată de acea editură sătească din Oltenia. Deci nu doar Mircea Eliade se arăta interesat de filosofia hindică. După 1989, când eram “de permanenţă” la sediul Alianţei Civice din Craiova, a sosit un fost ţăran chiabur, în tinereţe chiar patronul acelei edituri. L-am întrebat mirat: “Domnule, cum îţi plăteai autorii?”. “Nu-i plăteam deloc”, mi- a răspuns. “Erau studenţi legionari, care scriau numai din dragoste pentru ţară. Carol al II-lea i-a împuşcat pe toţi”. Colegii mei de atunci din Alianţa Civică m-au convins pe moment că acele cărţi n-aveau valoare. Am învăţat ulterior mai multe despre filosofia hindică. În budism, căutarea şi găsirea realităţii se face pe aşa-numita „potecă octuplă”. Inspirat de gândirea indiană, chiar şi fizicianul american Murray Gell-Mann îşi numise metodologia lui teoretică de aflare a unei noi particule elementare: „Calea octuplă”. Şi prezicea găsirea particulei omega-minus. Descoperirea experimentală, după numai trei ani, confirmă faptul că Murray Gell-Mann, el însuşi un intelectual fără vreun fler pentru fizică, şi mai ales pentru fizica experimentală, identificase bizantin-cărturăreşte o cale a realităţii. Este păcat că domnul Dorin Tudoran îşi bate joc de Editura RAM, din satul Aninoasa, Gorj. Poetul român Ion Gheorghe făcea legătura dintre Sămănătorism şi Protocronism. Sămănătorismul românesc, se ştie, înlocuia tropul săgeţii apollonice cu bobul de grâu aruncat în brazda universaliilor ; proverbele chinezului Lao Ţî comunică, fiecare în parte, adevăruri universale. Este regretabil să îl văd pe domnul Dorin Tudoran în postura aceasta pseudo-culturală de anti-românism deşănţat. Iar despre legătura între acţiunile culturale similare întreprinse de Ion Gheorghe şi de sir Arthur Evans tac – din neştiinţă?- şi Nicolae Manolescu, şi Dorin Tudoran.
Titus Filipas

Etichete: , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: