Scrisoare deschisă trimisă lui Klaus Iohannis de un emigrant contestatar

Ioan Roşca: Domnule Iohannis, sînt un consecvent combatant al farsei politice feseniste. […] Dar aş prefera să daţi atenţie ideilor şi nu celui care le formulează aici, căci, deşi vă scriu în nume personal, cred că reprezint măcar parţial o categorie de români cărora le pot explicita viziunea şi aşteptările, expunîndu-vă o perspectivă care vă poate suprinde, căci pătrunde rar în spaţiul public. […] Mă bucură atenţia pe care o daţi diasporei, care cuprinde un segment masiv de migraţie temporară dar şi un filon de exil politic […] E bine că vă preocupă uşurarea vieţii noastre – acolo unde am ajuns, dar şi mai important ar fi să ştim ce aţi vrea să se facă pentru revenirea în ţară a celor care nu au putut suporta compromisurile mlăştinoase necesare -de regulă- pentru a trăi sub furi. Ar trebui făcut oricum ceva ca să nu se mai plece în masă din România, ca de pe un vapor care se scufundă. Spaţiul pe care românii îl numesc „acasă” trebuie să rămînă bine localizat geografic, focalizat între graniţele ţării. Cei care ne îndepărtează, vor poate să redefinim românitatea, ca pe ceva difuz, distribuit într-o diasporă ce se întinde prin toată lumea. Să relativizăm sensul „României”, ca să poată fi ocupat fără oprelişti fostul spaţiu mioritic, de canalii şi venetici? Ar fi sinistru ca natalitatea să sporească şi educaţia să îşi ridice nivelul (aşa cum propuneţi) numai pentru ca să se întreţină exportul românesc de creiere, braţe de muncă, carne de tun şi de sex. A venit momentul ca statul român să nu mai cheltuiască bani pentru formarea specialiştilor sau servitorilor livraţi gratis altora. Şi cum împiedicarea plecării ca în vremea dictaturii, nu poate fi o soluţie, fiecare avînd libertatea de a sluji pe cine şi cum vrea, nu rămîne decît alternativa de a face atractivă rămînerea (revenirea) în Romania. Or pentru asta, ar trebui măsuri eficace şi convingătoare- de la organizarea unei industrii IT româneşti competitive la confiscarea averilor ilicite şi relansarea economiei, pe baza avuţiei şi demnităţii recuperate astfel. Astfel de proiecte nu apar în programul dv. prezidenţial […] Înţeleg că aţi rămas la nivelul principiilor, al generalităţilor. Dar termenii în care vă referiţi la cumplita realitate arată că nu am trăit pe aceeaşi faţă a istoriei recente. Dv. şi cei care v-au suţinut în aceste alegeri (sau au participat la redactarea documentului la care mă refer) aţi trecut prin altceva decît noi, cei alungaţi din ţară […] Păreţi a reprezenta pe aceia care, probabil descurcîndu-se mai bine, cred că România a progresat după 1989 către democraţie, emancipare socială şi demnitate naţională- cu greşeli, pe care le credeţi reparabile prin reformă, fără a fi nevoie de o adevărată revoluţie politică. Noi însă, care am avut „ghinionul” să nu ne putem integra în tranziţie, credem altfel- şi vă invit să luaţi notă de punctul de vedere anti-sistem, înainte de a vă confrunta cu o posibilă revoltă, aparent confuză, pe care, fără a-i înţelege resorturile, va trebui poate să o zdrobiţi cu „forţele de ordine”, pentru a asigura „stabilitatea” muşuroiului mafiot intern, devenit, cu preţul aservirii ţării… „acquis european”. Dacă nu veţi deschide o cale de comunicare fructuoasă cu segmentul celor acut nemulţumiţi de jocul oribil impus de pătura cotropitoare (care va încerca să vă confişte şi folosească) puteţi sfîrşi în postura lugubră de instrument al reprimării românilor care vor prea tare „lucrul bine făcut”. […] Veţi însănătoşi România înconjurat de lichele, trădători, impostori, mincinoşi, infractori, sforari şi demagogi contagioşi? […] Ceea ce m-a determinat să vă pun astfel în gardă este evenimentul care s-a produs duminică şi v-a proiectat surprinzător spre scaunul prezidenţial (rămînînd de văzut cum veţi rezolva problema juridică pusă de ANI , încât să nu faceţi jocul baronilor aflaţi în situaţii similare). Aţi reuşit fiind votat şi de o parte dintre cei care percep farsa politică la fel ca mine, evitînd urna (eu nu am votat nici acum) ca să nu crediteze „rotativa”- prin „alegerea răului mai mic”. […] Ar fi păcat să nu înţelegeţi acest mesaj al disperării furioase- şi să-l consideraţi ca pe un cec in alb din partea celor care vor răsturnare eliberatoare şi nu o cîrpeală acoperită cu vorbe frumoase- dar goale. Ei aşteaptă ruptura. Nu se pot ridica clădiri trainice pe temelii şubrede, crea economii sănătoase lăsînd marele jaf necorectat, forma caractere nobile într-un iad moral. Nu se va schimba nimic dacă nu se schimbă totul- fie şi progresiv. Dacă nu vă aşteptaţi la o luptă dură cu paraziţii, la un adevărat război cu cei care au nevoie critic de „lucrul rău făcut” – vă legănaţi în iluzii. Iar dacă veţi încerca să evitaţi confruntarea cu cei care nu vor ceda prada din gheare, veţi eşua în demagogie. […] Am sesizat tehnica mediocră a celor care v-au „bine făcut” programul. Sună frumos, probabil puţini percep crevasele şi umbrele textului, care mie îmi dau fiori. Aţi evitat problemele spinoase, rămînînd la suprafaţa remarcilor atrăgătoare, eludînd contradicţiile profunde cu care e confruntată societatea şi care -neglijate- pot paraliza orice încercare de schimbare.[…] Totul e spoială şi minciună, „mandatarea” fiind evident o farsă, într-o lume în care îmbogăţiţii cumpăra imparabil „reprezentanţi” cu mandat ambiguu. Ar trebui impuse constituţional instrumente eficace de control şi corecţie a reprezentării: transparenţa totală a activităţii legislative şi administrative, contractul politic precis şi imperativ faţă de alegători- cu răspunderi penale pentru încălcare (în loc de imunitate…). […] Români sau europeni? Democraţia reglementeză viaţa într-o cetate bine precizată. Problema raportului dintre noi şi lumea exterioară este fundamentală. Programul dv. neglijează faptul că aservirea operează azi în numele „integrării” şi „protecţiei”. Să nu uităm că am mai fost invitaţi la integrare protectoare- şi de turci, şi de austrieci, şi de nemţi şi de ruşi. Deseori nevoile cetăţenilor români coincid cu cele a altor europeni. Dar atunci cînd între cele două nivele de organizare colectivă apare o contradicţie serioasă, trebuie să ştim ce criteriu are prevalenţă- pentru dv. În caz de conflict de interese, veţi apăra poziţia românilor faţă de restul UE sau poziţia UE faţă de români? Vom face tot ne cer funcţionarii de la Bruxelles, indiferent de consecinţe, pentru că nişte persoane, de regulă fără adevărată reprezentativitate, au semnat convenţii prin care se cedează prea mult din suveranitatea României? Vom trăi în cetate aşa cum vrea majoritatea europeană- sau aşa cum vrea majoritatea poporului român? Ce sens mai are „democraţia” la nivel naţional, dacă regulile de joc intern nu sînt stabilite prin voinţa cetăţenilor ţării? În cazul în care un conflict major nu se va putea rezolva, s-ar justifica retragerea României din UE, sau trebuie să ne considerăm ireversibil anexaţi? […]Flagranta lipsă de reciprocitate din „partenariatele” cu care „ne mîndrim” (vezi vizele necesare pentru intrarea în SUA) arată că nu am scăpat de fanariotism, doar comutînd „lumina” de la răsărit spre apus. Au apărut chiar omologii consilierilor sovietici, în poziţii importante… Veţi folosi şi dv astfel de consilieri? Găsesc îngrijorător tonul programului dv. şi precizările ca: „voi sprijini şi alte cauze decît cele care ne privesc direct”. Obedienţa faţă de actualii parteneri poate merge pînă la disponibilitatea pentru implicarea României în aventuri externe care nu au legătură cu securitatea noastră, spre noi Afganistane şi Iraq-uri, vînînd „teroriştii” produşi de vreun război sfînt anti-musulman? Vom găzdui stabilimente tip Guantanamo, vom ataca Iranul sau Venezuela, vom înăbuşi revoltele din Palestina- la cererea partenerului cel mai privilegiat al partenerului nostru privilegiat? Sau ne vom repezi spre Rusia în apărarea integrităţii Ucrainei… care a primit cadou de la URSS, după conferinţa de la Paris din 1947, fără nici un temei valid, teritorii istorice româneşti? De ce ar trebui să servim astfel pe aceia care ne cer – se pare- să renunţăm la reunificare, din motive geostrategice, deci nu ne apără interesele- nefiind sigur că ne vor ajuta, în caz de invazie şi că nu ve vor ceda la troc, la fel ca în trecut ? […] SURSA http://www.dreptatea.eu/dileme-existentiale/teze-idei-concepte/anchete-investigatii/487-ioan-rosca-scrisoare-deschisa-trimisa-lui-klaus-iohannis-de-un-emigrant-contestatar-prin-reteaua-internet.html Pentru conformitate, Titus Filipas

Etichete: , , , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: