Punerea problemei culturale, în context American şi în context românesc

Am mai vorbit despre sincronismul cultural –concept foarte important la Eugen Lovinescu- între jeffersonianismul American şi ideologia naţionalismului românesc. Acest sincronism se explică printr-un fenomen de inserare simultană în cele două culturi, la începutul secolului XIX, a epistemei de modernitate prin mijlocirea Ideologiei primare a lui Destutt de Tracy. Funcţionarii americani de la Extern –diplomaţie adică- atunci când tratează România uită acest aspect. Şi nu doar ei ! Chiar şi în faimosul, şi mult citatul, studiu de antropologie a poporului român, un studiu făcut în cel de al II-lea război mondial de către eminenta Ruth Benedict, “detaliul” – altminteri fondator pentru noi- nu este luat în consideraţie. Nu-i motiv de supărare. Poate că Thomas Jefferson este uitat în America. Noi nu-l uităm. Şi îl cităm alături de revoluţionarul Ioan Eliade Rădulescu. Văd că un rezultat al acestei uitări este prezent în articolul foarte recent din NYT –cotidian prestigious care notează intrările culturale cele mai semnificative din America prezentului, şi din această cauză îl urmărim consecvent- http://www.nytimes.com/2015/01/18/opinion/sunday/why-some-teams-are-smarter-than-others.html?action=click&pgtype=Homepage&version=Moth-Visible&module=inside-nyt-region&region=inside-nyt-region&WT.nav=inside-nyt-region Este un articol de psihologie, individuală şi colectivă, a cărui concluzie sună : “The results of our studies showed that this same kind of general intelligence also exists for teams. On average, the groups that did well on one task did well on the others, too. In other words, some teams were simply smarter than others.” Dar noi, fiind formaţi în context European, vedem puţin diferit lucrurile. Anume, prin prisma distincţiei şcolare –Americanii ar spune scolastice!- între Umanioare şi Real. Am mai zis că am făcut studiile gimnaziale la şcoala Petrache Poenaru din Craiova într-o perioadă când şcoala aceea nu fusese atinsă de reforma nefastă a învăţământului, despre care ştim că a fost iniţiată la anul 1948 de către părinţii “revoluţionarului” –aproape sanctificat la Antena 3, păi cum să nu te superi pe domnul Mihai Gâdea!- Petre Roman, şi ai “anti-comunistului” Vladimir Tismăneanu. Atunci şi acolo, adică la gimnaziul Petrache Poenaru din Craiova, am învăţat eu corect semnificaţia termenului aprehensiune după filosoful John Locke. Ceea ce-i realmente foarte mare lucru. Uitat în DEX, dar nu şi în Merriam-Webster. Însă când am ajuns la liceu –la “Fraţii Buzeşti”- acolo reforma comunistă a învăţământului era în plină acţiune. Uneori brutal –de exemplu alungarea profesorului de matematică Voinea-, alteori subtil. Subtilitatea era prezentă de pildă în negarea completă a legăturii dintre Umanioare şi Real. Tot în poteca asociativă mai sus pusă este menţionat : “People with good vocabularies also tend to have good math skills, even though we often think of those abilities as distinct.” Este exact ceea ce ne învăţa profesorul de matematică Voinea, radiat pentru totdeauna în anul 1958 din învăţământul românesc! În Prelegerile sale din anul 1926, metafizicianul Nae Ionescu învăţa dăscălimea română să meargă totdeauna pe firul de cauzalitate, un “fir al Ariadnei”. M-am străduit mereu să-l identific pe cel care iniţiase măsura privind eliminarea bunului meu profesor de matematică. Psihologia cognitivă, iară nu anti-semitismul, ghida munca profesorilor de matematică legionari din Craiova! Însă atotputernicul domn Zigu Ornea spunea Partidului cu totul şi cu totul altceva. Dar chiar şi cei de aceeaşi etnie cu domnia sa, fiind oameni de bună credinţă, îl contraziceau. Ceea ce dovedeşte faptul că etnicitatea nu prea este legată de ideologie. Şi nici fenomenul invers nu-i adevărat. Astfel, am făcut o foarte productivă trecere în revistă a surselor ideologiei naţionalismului românesc cu filosoful şi scriitorul evreu Adrian Rogoz. O şansă a vieţii mele!
Titus Filipas

Etichete: , , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: