Andronikos I Comnenul

Manuel I Comnenul a mai supraviețuit patru ani după dezastrul de la Myriokephalon. A murit în anul 1180. Manuel I Comnenul l-a lăsat drept succesor pe fiul său, Alexios al II-lea, în vârstă de doisprezece ani. Regența a fost asigurată de văduva Maria de Antiohia. Dar împărăteasa mamă era sincer detestată de populația din Constantinopol. Atunci, pentru a-și menține puterea, împărăteasa mamă recurge la sprijin străin. Ce speranțe avea? Că sprijinul ar fi fost potențial furnizat de către alogenii apuseni care înregistrau niște profituri enorme la Constantinopol ? S-a înșelat. Mulți membri ai familiei Comnenilor îi erau ostili atât ei, cât și latinilor în general, fie aceștia apuseni ori răsăriteni (care nici nu dețineau de facto putere economică ori militară, fără să mai vorbim despre puterea de jure!). Oricum, familia Comnenilor gândea în masă: Romania nu poate fi susținută de către un copil și de o femeie străină ! Folosind termenul modern de crowdsourcing (recurs la inteligența colectivă), ei bine, Comnenii dispuneau din plin de așa ceva, prin familia lor extinsă. Însă era nevoie și de un Conducător! S-a întâmplat ca acesta să fie exact „oaia neagră” a familiei, anume Andronikos I Comnenul. Văr bun cu Manuel I Comnenul. Se întrecea cu acesta în calități. În primul rând posesia unei energii demoniacale. Poate că tocmai din acest motiv, Andronikos I Comnenul este singurul ‘bizantin corupt” pe care Gibbon îl laudă.
Titus Filipas

Etichete: , , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: