Despre apercepție

Apercepția hegeliană este opusul conceptului de abstractizare. Unitatea originară pentru apercepție presupune un act de reflecție asupra unității finite, act efectuat prin înțelegerea care unifică un domeniu senzorial dat într-un obiect al experienței. Opoziția între unitatea originală, care este un principiu rațional – un principiu al Rațiunii- pentru cunoașterea Absolutului -Verstand, și unitatea finită face problema diviziunii între subiect și obiect irezolvabilă în cadrul sistemului kantian, deși Kant recunoaștea necesitatea unui principiu al unității originale : „Un idealism formal care pe acastă cale așează un Ego-punct absolut cu intelectul său de o parte, precum și o varietate absolută, ori senzația, de acealaltă parte, este un dualism. Latura sa idealistă ce clamează pentru obiect anumite relații – numite categorii- nu este decât extensiunea punctului de vedere al lui John Locke. Ultimul permite conceptului și formelor să fie date de către obiect, și transferă numai percepția – Vahrenehmen în general, care-i un intelect universal, în subiect.”
Titus Filipas

Etichete:


%d blogeri au apreciat asta: