“Împăratul Râmului”

Caterina II-a de Valois-Courtenay este împărăteasă legitimă de Romania latină în perioada 1307-1346. În anul 1313, Caterina II-a de Valois-Courtenay se căsătoreşte la Fontainebleau cu Filip I d’Anjou. Prin căsătorie, acesta devine şi împărat titular de Romania latină. Au mai mulţi copii. Doi dintre băieţi vor moşteni, pe rând, titlul de împărat de Romania latină. Mai întâi îl va primi Robert de Taranto (oraş fondat de spartani). În interiorul casei lui dinastice, acest Robert de Taranto numindu-se Robert al II-lea de Valois. Probabil că Robert de Taranto a fost “împăratul Râmului” despre care ne vorbeşte Simion Dascălul. Încă mai precis, Robert al II-lea de Valois a fost “împăratul Râmului” în perioada 1346-1364. Se potriveşte asta şi cu perioada cât a domnit în Ungaria suveranul angevino-sicilian Naghi Laioş (Louis I d’Anjou), şi cu perioada pregătitoare care a dus la fondarea principatului suveran al Moldovei pe care Naghi Laioş îl recunoaşte oficial ca fiind independent la anul 1365. “Împăratul Râmului” Robert de Taranto ajunge să stăpânească şi trei insule ioniene (Corfu, Chefalonia, Zante, cu populaţie majoritar neolatină), într-o campanie militară dusă în perioada 1353-1354. Coasta de ţărm cea mai apropiată de aceste insule era locuită majoritar de o populaţie vlahă coborâtă din Munţii Pindului. Probabil că mulţi vlahi se aflau atunci şi pe insulele ioniene. Din vlah în vlah, prin transhumanţă şi folklor, ştirea despre existenţa acestui “împărat al Râmului” ajungea până la urmă şi la cronicarul Simion Dascălul.
Titus Filipas

Etichete: , , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: