Bogdan Petriceicu Haşdeu -în celebrul interviu luat de I.L. Caragiale- vedea în poezia patriotică a lui Vasile Alecsandri un program ideologic pentru a scrie istoria naţională. Reamintesc că dintre occidentalii moderni, doar Joan Mervyn Hussey (vom mai reveni pe caz) împărtăşeşte linia ideologică bizantinistă a lui Montesquieu şi Voltaire. Reamintesc că ideologia Montesquieu-Voltaire-Gibbon a înlocuit Romania cu Bysance, împotriva unei vechi tradiţii istorice afirmată în anul 1095 la Clermont, în Occitania, acea parte din Occidentul Europei unde exista încă o conştiinţă publică vie privitoare la apartenenţa Occidentului la Romania. Bazându-se pe asemănări între cuvintele româneşti şi cuvintele provansale, olteanul Şerban Cioculescu bănuia o continuitate lingvistică neolatină din România până în Languedoc. Iar Lissandria din Piemont, de unde venea străbunul lui Vasile Alecsandri, este doar unul dintre argumentele ostensiv-inductive care confirmă această bănuială. În familia lui Mihail Kogălniceanu exista legenda că strămoşii mamei veniţi din Genova fondaseră Moncastro (Cetatea Albă). Iar în familia lui Vasile Alecsandri exista legenda originii lor veneţiene. Chiar Vasile Alecsandri declara în biografia de la 1865 : « Familia mea este originară din Veneţia. Străbunul meu, om cu inima îndrăsneaţă şi spiritul cavaleresc, veni în Moldova şi puse a lui spadă în serviciul ţării, se căsători cu o româncă şi deveni obârşia familiei Alecsandri ». Cercetări ulterioare mai amănunţite ne arată că străbunul lui Vasile Alecsandri venea din Alessandria, oraş din Italia de Nord fondat pe vremea luptelor dintre Liga Lombardă şi împăratul Frederick I Barbarossa de Hohenstaufen. Dar pe ce drum ? Este vechiul drum roman deschis de împăratul Traian, sau Drumul Legionarilor. În Diploma Cavalerilor Ioaniţi adresată lui Rembald, este implicată referinţa la acest drum. Care ducea din Veneţia până în Oltenia, aici referinţa din Diplomă este chiar explicită. Veneţia avea un „centru de recrutare” al cavalerilor religioşi la mănăstirea San Giovanni dei Furlani. Numai aşa capătă sens şi pentru noi „indicaţiile” regelui Bela al IV-lea adresate „venerabilului bărbat Rembald”. Furlanii sunt urmaşii locuitorilor din vechiul municipiu roman Forum Iulii, fondat de Iulius Cezar la anul 50 înainte de Hristos. În anul 568 după Hristos, oraşul cu hinterlandul său (cunoscut acum ca Friuli) a fost ocupat de către Alboin, şi a fost prima capitală a regatului lombard. Înainte de supunerea khaganatului Avarilor, Charlemagne s-a ocupat de cucerirea statului lombard. Iar în anul 781, Charlemagne creează Marca Furlană – sau Marca Foroiuliensis- având capitala în Forum Iulii. De acolo au venit în Oltenia, Furlanii. Numele Furlan pare a fi mai curând contractat din numele mărcii carolingiene Foroiuliensis, decât din numele oraşului Forum Iulii.
Probabil că în primul rând reflecţiile focalizate pe ascendenţa sa italiană i-au ghidat lui Vasile Alecsandri gândirea sa istorică. Iată câteva excerpte dintr-un poem scris de Vasile Alecsandri la anul 1848 (Sentinela Română): +[…] Pe cea zare cenuşie, /Lungă, tainică, pustie, /Unde, ca prin vis trecând/ S-auzea din când în când/ Vuiet surd, grozave şoapte/Ce veneau din miazănoapte, /Zgomot lung, înăbuşit/Ce venea din răsărit./ […] Se iveşte-un negru nor/ Plin de zgomot sunător/ Ce tot vine, ce tot creşte/Şi pe câmpuri se lăţeşte/ Cât e zare de zărit/ Între nord şi răsărit!/ – Sentinelă, priveghează, / Norul crunt înaintează, / Sentinelă! te arată, /Norul crunt se sparge!… Iată/ Iată oardele avane, / Iată limbile duşmane/De gepizi şi de bulgari, /De lombarzi şi de avari!/Vin şi hunii, vin şi goţii, /Vin potop, potop cu toţii.+ Drumul istoric dintre România şi Italia trece prin Sirmium. Este drumul parcurs în parte de către regele dac Burebista atunci când urmărea triburi de gali, este drumul urmat de goţi şi gepizi, de huni şi de avari. Nu avem încă scrise texte istoriografice clare pe româneşte despre acest drum. Narativul cuprinzător rămâne în sarcina următorului deceniu.
Titus Filipas
Etichete: Ideologia Şcolilor Centrale, Limba Română, Miron Costin, Nicolae Iorga, Romania Neoacquistica, Romania Orientală, România, Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 