Dany Kovak

+O descriere rapidă este binevenită, pentru că oamenii îşi imaginează aspecte ce nu au nici o legătură cu cel care se află în spatele blogului. De aceea, pentru a nu pierde timpul cu explicaţii inutile pe parcurs, îmi voi detalia pe scurt realitatea, ceea ce cred, ceea ce nu pot crede în ruptul capului, şi câte ceva despre ceea ce-mi produce repulsie. Sunt împotriva oricărei forme de imbecilizare în masă; prin ştiinţă şi tehnică, prin legi, politică, religie, spiritualitate, cultură, artă, prin absolut orice este însoţit de prefixul pseudo, iluminare, energie, prin absolut orice metodă ce este la îndemâna cuiva pentru a-i determina pe ceilalţi să gândească într-un anumit fel. Imbecilizarea o putem numi manipulare, încercarea unora de a-i convinge pe ceilalţi, impunerea prin metode mai mult sau mai puţin violente a unor forme de a gândi, a unor ideologii, culturi, tradiţii, credinţe. Şi cred că aş putea să enumăr şi alte aspecte ce pot fi asimilate ca învăţături, studii sau concepte ce ne sunt prezentate zilnic ca adevăruri absolute şi pe care trebuie să le urmăm pentru a ne îndrepta spre mai bine, spre progres, civilizaţie, pentru a fi mai corecţi, mai cinstiţi sau pentru a fi mai umani. Îmi repugnă complet ipocrizia, neputinţa de a spune lucrurilor pe nume, convingerea unora că doar ei deţin adevărul şi că ceilalţi trebuie să-i urmeze. Îmi este scârbă de incapacitatea de a încerca pe cont propriu să conştientizăm realitatea ce ne înconjoară, refuz să înţeleg că mase întregi de oameni încă mai aşteaptă să li se servească confortul, bunăstarea şi liniştea căminului ca la fast-food, ei nefăcând absolut nimic pentru asta. Mă dezgustă şi mă îngrozeşte spiritul de turmă, la fel mucii şterşi cu mâneca şi nenorocitul care nu se spală pe mâini după ce urinează. Îmi întorc maţele pe dos omul politic ce minte porceşte, ce înşeala ca să-şi umple buzunarele, ziariştii ce şantajează gelatinos şi se compromit pentru a-şi creşte copiii ori pentru a-şi mai adăuga un comision la chenzină, funcţionarul public ce este convins că scaunul pe care stă îl are ca moştenire de la mă-sa şi că nimeni nu-l merită mai mult ca el, profesorul care continuă să ceara şpagă sub forma pregătirii în particular, medicul care nu ia bisturiul în mână sau nu-ţi scrie o reţetă fără doi bănuţi în buzunarul halatului. Sunt mii de exemple cu care pot continua dar cred că blogul va vorbi despre asta. Scriu pentru că-mi permit să o fac, pentru că am mâini şi creier. Pentru că mi-ar plăcea să crap nişte capete dar sunt totuşi ocupat cu existenţa proprie şi personală. Scriu doar pentru că ceea ce văd încă mă incomodează, încă există monştri care îmi şi ne dirijează viaţa fără să merite acest lucru, pentru că printre cei care votează şi cei votaţi respiră încă zeci de mii de analfabeţi care nu pot să deosebească între A şi B, pentru că oamenii cred că pentru a fi mai buni trebuie să le zică preotul acest lucru şi să pupe moaşte la nesfârşit, scriu pentru că mi-e silă încă de foarte multe lucruri. Încă mai cred că oamenii sunt buni din naştere, vin pe lume pentru a iubi pur şi simplu pe oricine şi orice îi înconjoară, pentru a trăi în armonie în comunitate, se nasc pentru a crea şi pentru a fi liberi, trăiesc pentru a-şi exercita propria conştiinţă. Mai cred că singura soluţie pentru a ne schimba în bine este efortul propriu, munca pe care fiecare în parte trebuie să o facă pentru a înţelege viaţa aşa cum este în realitate. Nimeni şi nimic până acum nu a reuşit să creeze, să stabilească şi să menţină ceea ce am putea numi pace, linişte şi convieţuire decentă. Sistemele politice, economice, sociale, dogmele religioase, tot ceea ce s-a instituţionalizat până acum, mai mult sau mai puţin impus şi dirijat, au dat greş. Nu a fost nimeni capabil de nimic de-a lungul miilor de ani de aşa-zisă civilizaţie. Avem parte doar de legi absurde, teroare, dictatură, junglă economică, culturală, morală şi socială, haos generalizat. De aceea cred că doar individul este singurul apt de a produce schimbarea. În primul rând prin felul de a gândi. Prin a-şi restabili sănătatea mintală, igiena conceptelor, este singurul competent în a-şi reconstrui mediul în care trăieşte. Personal, am renunţat la orice alte forme de exprimare. Desigur că pot fi utile proza, poezia, teatrul, actul de creaţie în general, activitatea socială, politică, blogurile ce îmbrăţişează orice gen de activitate, ong-urile, luările de poziţie, dar consider că nu sunt îndeajuns de clare şi de dinamice pentru cei ce într-adevăr ar putea să se trezească. Uneori trebuie folosit biciul chiar şi pentru cel mai blând bou din grajd, iar biciul pentru oameni este sinceritatea, cuvântul abrupt, lovitura prin verb. Nimeni nu poate face nimic pentru tine, prietene! Nici Dumnezeu, nici Buddha, nici Allah, nici preşedintele, nici primarul, nici psihologul sau psihiatrul, nici tata sau mama. Eşti singurul responsabil pentru schimbare. Înţelege ce vrei prin schimbare. E dreptul tău. Dar ai obligaţia să gândeşti, să vezi, să cercetezi, să întrebi, să cauţi, să compari, să afli şi să gaseşti. E o muncă grea, de Sisif. Poate că şi de aceea suntem încă aici, la acest nivel, poate că şi de aceea nu am făcut nimic până acum: pentru că nu ne place acest tip de muncă. Pentru că ne sperie. Pentru că aşteptăm mereu să ni se spună ce să facem, cum să facem, ce să gândim, când, cum şi în ce condiţii. Poate că de accea nu înţelegem că reala schimbare trebuie să aibă loc în mintea fiecărui om în parte. Iar responsabilul pentru acest transfer fundamental eşti tu, prietene. Nimeni altcineva…+
SURSA https://danykovak.wordpress.com/dany-kovak/
Pentru conformitate,
Titus Filipas


%d blogeri au apreciat asta: