Carte premiată sub șocul „sperieturii cu termeni grecești”

Isabela Vasiliu-Scraba: +Constantin Noica era înregistrat de Securitate spunând că tinerii comuniști care-l frecventează citesc Platon şi găsesc materialism marxist în filozoful grec (Noica în arhiva Securității, vol. I, Ed. MNLR; București, 2009, p.101), ceea ce era tocmai pe placul cenzorilor comuniști (gen Ion Ianoși cu liceul său pe puncte școlit apoi în URSS, vezi volumul Estetică si „moralitate”, Ed. Crater, București, 1998, p. 524). Poliția gândirii determina publicarea „insipidelor comentarii și note făcute de oameni ce nu aveau pregătirea filozofică necesară pentru a-l înțelege pe Platon” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre viața și opera lui Noica, în rev. „Viața Românească”, București, Anul XCIV, iulie 1999, Nr. 7, pp. 6-9, sau https://fr.scribd.com/doc/191637785/IsabelaVScrabaNoicaViataOpera ). Tinerețea comentatorilor care s-au crezut mari specialiști în Platon doar pentru că fuseseră preferați de ideologii cu putere de decizie a prelungit şi după căderea comunismului folosirea în mediul universitar a Platon-ului editat în comunism, chiar când prin librării și anticariate începuseră să apară si traducerile dialogurilor platonice făcute în interbelic de eminentul elenist Ştefan Bezdechi (19 dialoguri), sau de Cezar Papacostea, de Vasile Bichigean, Vasile Grecu şi de alții (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Noica printre oamenii mici şi mari ai culturii noastre la 25 de ani de la moarte, http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-25aniNoica4.htm ). La vremea lui Noica era obturată în schimb publicarea comentariilor platonice redactate de filozoful „de modă veche”, din Școala trăiristă a faimosului profesor de metafizică Nae Ionescu (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul răsfrângerilor. Nae Ionescu prin discipolii săi: Petre Țuțea, Cioran, Noica, Eliade, Mircea Vulcănescu și Vasile Băncilă, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2000, volum bilingv român-englez, precum și Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu în unica și în dubla ei înfățișare, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2000, on-line https://fr.scribd.com/doc/132110995/IsabelaVasiliuScrabaNaeMetafizica ). Torpilarea publicării gândirii filozofului retras la Păltiniș în seria de Opere platonice (vol. I-VII) pe care el însuși o inițiase (și o susținea) apare trecută într-unul din multele dosare de urmărire a lui Constantin Noica, văzute probabil și de Gabriel Liiceanu „discipolul lui Henry Wald” (apud Noica, 1975), discipol căruia Securitatea îi era atât de binevoitoare încât i-a dat voie în 1987 să preia cu o mașină arhiva lui Noica rămasă în camera de la Păltiniș (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Camera 13 a vilei Noica de la Păltiniș, pe hârtie în rev. „Discobolul”, Alba Iulia, Anul 13, Nr. 151-152-153, iul.-aug.-sept. 2010, pp. 256 – 260, on-line http://www.isabelavs.go.ro/Articole/inculturaPaltinis6.htm ) după înmormântarea filozofului. Poate mai mult datorită avantajării sale de către Ministerul de interne printr-un “tratament de excepţie”, cum observa însuși Noica (vezi volumul: Noica si Securiatea II, 2010, p.88, p.89, p.94), decât unei memorii capabilă să înregistreze și să redea fără greș cele auzite, Liiceanu citează următoarele idei spuse de Noica vineri 28 sept. 1979: „Heidegger, cu un cuvânt grec, luminează în mod esențial câte o problemă pe care apoi o părăsește. Invocarea cuvântului grec a devenit aproape o metodă în sine, care uneori frizează maniacul” (Noica citat în Jurnalul de la Păltiniș, C.R., 1983, p.91). Din păcate Dosarul 2172 de la Securitatea din Sibiu cu cele 7 volume arse, din care doar 5 microfilmate nu a fost dat publicității spre a se putea verifica după înregistrările din camera „microfonizată” a lui Noica fidelitatea memoriei lui Liiceanu care a citat în Jurnalul de la Păltiniș lungi pledoarii noiciene, având ades 2600 de caractere, ajungând însă şi la redarea din memorie a unui text de 3500 de caractere. Lungimi asemănătoare aveau articolele publicate în „Cuvântul” de Nae Ionescu (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, „Tăcerea descriptivă” a filozofului Nae Ionescu, în revista „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XIII, 16-31 ian. 2014, pp.15-17, on-line https://fr.scribd.com/doc/231679775/IsabelaVasiliuScrabaNaeIonescuTacerea ). O lungime de circa 2600 de caractere are, de pildă, textul Sectanții (Nae Ionescu, Roza vânturilor, 1990, pp. 5-7). Ceva peste 3500 de caractere numără articolul „… Şi s-a făcut om” (op. cit., pp. 47-50) unde Nae Ionescu observă un lucru care i-a scăpat lui Andrei Pleșu, un „cronicar plastic” (apud Noica), când pasionat pentru scurtă vreme de sanscrită, când de angelologie. Durata ultimei pasiuni a fost scurtă datorită portofoliilor ministeriale, dar suficientă pentru Ciomoș (fost bursier de-al său) dispus să exagereze urmele trecătoarei sale pasiuni post-decembriste. Nae Ionescu, inițiatorul primei (şi singurei) Şcoli filosofice românești, scria că „înger și om se mișcă pe linii deosebite” (Nae Ionescu, „… Şi s-a făcut om”). Faimosul profesor de metafizică mai observa că în „ierarhia adevărată – de la întruparea lui Hristos- omul e deasupra îngerilor” și că, după Sf. Pavel, „omul va ține scaun de judecată pentru îngeri” (Nae Ionescu, op. cit.). Devenită frecventă chiar după abandonarea retraducerii dialogurilor platonice pe fundal de ideologie comunistă, Alexandru Paleologu observa, ceva mai târziu decât Noica, „fandoseala” citării de cuvinte grecești care nu deschid către nici o problemă (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Faima d-lui Alexandru Paleologu, în „România liberă”, 7 aug. 2001, p.8 https://fr.scribd.com/doc/223371402/IsabelaVasiliuScrabaFaimaPaleologu ). Acestei manii eseistul îi subliniază ridicolul, desemnând-o drept «gargariseală şi sperietură cu termeni greceşti». Dovada succesului de care s-a bucurat o asemenea manie o oferă și «Argumentul» (care ar fi fost să fie despre Kant) scris de Virgil Ciomoş drept prefaţă la Conştiinţă şi schimbare în CRITICA RAŢIUNII PURE, unde găsim termeni precum ontico-ontologic, irenic, gigantomahie și soteriologie escatologică: «Soteriologia escatologică a fiinţei – dimpreună cu gigantomahia ei subterană (multimilenară pentru că obsesională) – a făcut treptat loc unei simple igiene cotidiene a fiinţării – pe cât de meschină (în aparenţa ei «irenică») pe atât de obstinată (şi, prin urmare, de violentă)» (V. Ciomoș). In continuare clujanul îl invocă pe Nietzsche, asezonat cu ideea corectitudinii politice, a democraţiei, a lui Hegel cu «atât de preţuita antiteză», după care scrie în paranteză: «(Nici un cuvânt, evident, despre consecinţele psihotice – mai precis schizofrenice – ale compulsiunii provocate de un Celălalt insuficient simbolizat şi, în consecinţă, pur şi simplu «anexat» prin una şi aceeaşi violenţă, ne-simbolică)» (Virgil Ciomoş, Argument, p.11). Cu Critica Raţiunii Pure înaintea ochilor, el a meditat în prefața Perspectivei sale arhitectonice asupra kantianismului și la pozele de pe paşaport care, asemenea amprentelor digitale, deși situate «marginal, la suprafaţa corpului nostru… exprimă în modul cel mai adecvat interioritatea, şi în consecinţă, identitatea persoanei noastre (…) căci nu există, practic, un interior ontico-ontologic» (V. Ciomoş, Conştiinţă şi schimbare în CRITICA RATIUNII PURE, o perspectivă arhitectonică asupra kantianismului, Ed. Humanitas, 2006, Argument, p. 24). Sorin Lavric și-a invitat studenții să-l asculte pe universitarul clujan prezentându-și scrierea inspirată de Kant pentru ca apoi să-i citeze negreșit cartea din 2006 pe a cărei copertă editorul a lățit sus cuvântul «ACADEMICA», scris foarte mare şi colorat verzuliu pe un fond gri. Din bibliografia volumului tinerii au putut trage concluzia că nu trebuie să publice prin reviste străine, includerea în două volume colective a două texte confuze, unul în 2000, altul în 2003 fiind arhisuficente pentru palmaresul unui autor a cărui primă carte a fost premiată de Academia Română. În plus, cartea prezentată pe 28 februarie 2007 la Casa Lovinescu din Bucureşti a putut deveni pentru oricare dintre studenții prezenți un bun prilej de a urma cel mai ilustru exemplu post-comunist de „gargariseală”. Căci iată ce scrie Virgil Ciomoș după citirea Topicii transcendentale: „dacă retroiectarea simplei apariții nu are alt rol decât acela de a delimita cumva lacuna dintre două apariții – definite prin chiasmă, si anume, ca tot atâtea… dispariții – urmează că singura fenomenologie autentică – proprie retroiectării – revine la o fenomenologie a vidului (inaparent)” (vezi V. Ciomoș, op. cit., p. 151, precum și Isabela Vasiliu-Scraba, Topica transcendentală din perspectiva arheologiei gândirii kantiene, precum și L’Echafaudage dans l’edifice de la TOPIQUE TRANSCENDENTALE, în vol. Inefabila metafizică, 1993, pp. 87-96 si pp. 206-224, on-line https://fr.scribd.com/doc/153127443/IsabelaVasiliuScrabaInefabilaMetafizica ). Încă din 1978, în Jurnalul ploilor (Revista Scriitorilor Români, Muenchen) poetul Horia Stamatu exprimase plastic deșertul cultural pe care-l creează înșiruirile de vorbe: „Ploile de cuvinte/ inundă lumea / unde e seceta mai mare/ dar pe cât cad / pe-atât usucă mai mult” ( fragment pe care l-am citat și la sfârşitul conferinței de la Bacău din sept. 2012 http://www.youtube.com/watch?v=we8dUIgk2ck&list=UUgcn_JXm6-ZMTeCidkHY0hQ ) Cât privește premierea lui Virgil Ciomoș, nu credem să fi existat în paisprezece ani de zile cineva care să parcurgă de la cap la coadă multele pagini ale volumului său din 2000 intitulat Timp si eternitate, carte premiată de Academie când Pleșu era ministru de externe, probabil întrucât reprezentase în 1998 doctoratul în filozofie a lui Virgil Ciomoş condus de doctorul în istoria artei Andrei Pleşu. Mai ales întrucât volumul oferea încă din 2000 o ilustrare perfectă a vivacității modei «gargariselii şi sperieturii cu termeni greceşti», al cărui efect era sporit de formalizarea cu ajutorul rapoartelor şi proporţiilor stabilite între termeni din greaca veche. În opinia doctorandului ce și-a ales un istoric de artă să-i conducă teza sa „filozofică”, Platon ar pune laolaltă, triadic şi sinoptic, timpul, imaginea şi eternitatea ca să-i iasă o altă triadă cu care, prin magie pură, prima triadă devine oarecum echivalentă: timpul, universul şi eternitatea, care și ea ar apărea din echivalența magică a patru termeni suprapuşi în forma a două fracţii: model/univers=eternitate/timp. În Timp si eternitate (2000), egalitatea cuvintelor suprapuse în forma celor două fracții se stabileşte între termenii greceşti, să nu se rateze „sperietura” cititorului, dar am preferat să-i dăm (totuşi) în traducere. De remarcat ar fi că asemenea stupidități (şi altele de acelaşi calibru) apar puse pe seama filozofului grec. Partea cea mai ridicolă a cărții o reprezintă (fără doar și poate) cele 232 de echivalări magice înșiruite sinoptic în Lista echivalențelor terminologice a cuvintelor grecești, pp. 371-381. După autorul care a abuzat de moda «gargariselii şi sperieturii cu termeni greceşti», la Platon copia (imaginea) unui model indestructibil (de pildă, «eternitatea»), ar fi şi ea «eternă» . Să bănuim în spatele acestei echivalări gândirea magică a primitivilor prin care copia nu se diferențiază de model, între cele două existând, ca să zicem așa, un fluid magic? Lucian Blaga scrisese într-una din cărțile sale de o uimitoare profunzime că în cosmologia platonică modelul și copia nu sînt legate printr-o reciprocitate magică, așa că modelul rămâne model etern în cer iar copia rămâne trecătoare pe pământ. Virgil Ciomoş citează la un moment dat din Timeu (37), și crede că Platon ar fi gândit că timpul este «această imagine eternă care se mişcă potrivit numărului» (Timp si eternitate, Editura Paideia, București, 2000, p. 79). Pe asemenea „scurtătură” ajunge Virgil Ciomoș la «timpul» pe care ține să-l boteze, în mod original, «iconic», echivalat (pe bătătorita cale a reciprocității magice), cu eternitatea nemișcată. Pentru cine mai ştie ceva filozofie, nivelul distorsionării gândirii platonice poate (el singur) să dea măsura neştiinţei autorului cu privire la filosoful grec, despre care mai scrie (pe calapodul „ultimului” Marx) că «ultimul» Platon ar fi preconizat două principii: Unul şi Perechea Mare-Mic. Marele şi Micul, pasă-mi-te, l-ar susţine pe ‘Unu’ să nu cadă din vârful ierarhiei existenţelor, întrucât principii cot la cot cu ‘Unul’ nu pot fi (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Mistica Platonică a participării la divina lume a Ideilor, Ed. Star Tipp, Slobozia, 1999, sau https://fr.scribd.com/doc/153749198/IsabelaVasiliuScrabaPlatonMistic ). Stilul gongoric și rigiditatea gândirii folosind simboluri matematice si cuvinte prescurtate în fraze complicate inutil spre a exprima idei simpluțe, sau chiar o lipsă totală de idei, ca și aglomerarea de conspecte referitoare la interpretările date câtorva rânduri din Fizica lui Aristotel, împiedică plasarea volumului Timp și eternitate (Editura Paideia, București, 2000) printre cărțile de erudiţie, „mai plăcut de scris decât de citit” (apud Hegel). Fără a mă contrazice când i-am spus că teza lui Ciomoș intitulată Timp și eternitate este de necitit si că e puțin probabil să fi fost citită din scoarță în scoarță de ministrul conducător al doctoratului sau de cei care au alcătuit referatele favorabile necesare susținerii, cu multă diplomaţie, Mihai Şora taxase cartea (la un an sau doi după apariţia sa) drept prea “tehnică”, ceea ce ar face-o greu de citit. Nici studentul (sau absolventul de filozofie C. Ciocan) dispus că recenzeze volumul lui Virgil Ciomoș în vreo treizeci de pagini (la fel de confuze ca si materialul de recenzat) nu a lasat impresia că a parcurs din carte mai mult decât a încropit cu dificultate în excesiv de amabila sa prezentare publicată într-o revistă coordonată chiar de profesorul său Virgil Ciomoş. De la teza de doctorat prea “tehnică” spre a putea fi citită în întregime de un filozof de talia lui Mihai Şora, Ciomoș a mai produs cateva volume masive, fără să-și imagineze că multul, scris din obligaţie profesională (sau doar de dragul de a fi aşternut pe hârtie) nu se citeşte, nici măcar din admiraţie pentru alte activităţi ale autorului cel prolific. Noica observase că la judecata de apoi, când trebuie să dai socoteală de cele făcute în timpul vieţii, hărnicia culturală manifestată prin numărul de cărţi publicate nu cântărește prea mult. Fiindcă atunci “trebuie să spui ce ai scris în ele” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Himera „Școlii de la Păltiniș”, ironizată de Noica, pe hârtie în revista Acolada, Satu Mare, nr.2 (65), febr. 2013, p.16 si p.22 , sau http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-himera1ScoalaPaltinis9.htm ). Acum câteva secole, lui Kant i-a fost reproşată inventarea acelei “conştiinţe în genere”, întrucât se îndepărta prea tare de conştiinţa individuală. Acum, prin puterea de sugestie a mass-mediei care-i face pe mulți să aplaude fără să știe nici ei de ce aplaudă o carte sau alta, s-ar putea spune că nu mai există decât ceva de genul “conştiinţei în genere”. Sau, mai degrabă, ceea ce Vintilă Horia numea “spiritul timpului care îndeamnă la somn şi la lenea gândirii”.+ SURSA http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-CiomosTimpEternitate5.htm
Pentru conformitate,
Titus Filipas

Etichete: , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: