Corupţia prin limbaj

După dicţionarul Merriam Webster, în Egiptul antic domnea credinţa că regii se puteau salva de la corupţie prin îmbălsămare. În societatea ateniană, la un moment dat predomina credinţa că Socrate răspândeşte corupţia prin Idei ! Tot după Merriam Webster, stabilizarea sensului de corupţie pentru timpuri moderne ar fi început pe la anul 1300 după Hristos. Dar încă mult târziu în secolul XX, André Bazin (1918 – 1958) persista oarecum în concepţia egipteană asertând peremptoriu că „nu te poţi salva de la corupţie decât prin îmbălsămarea timpului.” După Saul Alinsky : „Cel care se teme de corupţie, se teme de viaţă.” Dar filosoful Friedrich Nietzsche încă ne mai vorbea despre „corupţia inocentă care domneşte în corpurile scolastice.” Antropologul şi matematicianul Jacob Bronowski avertiza că „nici măcar ştiinţa nu este imună de la infecţia sa prin politică, iar aceasta din urmă de la corupţia prin exercitarea puterii.” După Georges Bernanos, „Primul semn al corupţiei într-o societate ce-i încă vie, este ideea că scopul scuză mijloacele.” În acord cu poetul anglo-american Wystan Hugh Auden (1907 – 1973) “Este o datorie politică aceea de a salva limbajul de la corupţie ! Deoarece corupţia propagată prin limbaj conduce la violenţă.” Preşedintele ales Klaus Iohannis are deja la activ un text antologic despre putreziciunea corupţiei prin limbaj. Texte ulterioare preluate în ziare augmentează această poziţie.
Titus Filipas

Anunțuri

Etichete: , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: