Etnografie

Câteva aspecte cultural-etnografice în scrisoarea DOMNULUI Ghiuri Pascu adresată bardului oltean Tudor Gheorghe : “Mă numesc Ioan Gyuri Pascu şi sunt cetăţean român creştin-ortodox, născut din sânge de român spurcat cu sânge de ungur, de slovac şi de polonez, în 1961, în Agnita, fix în mijlocul României Mari. […] Iniţial voiam să–mi pun un deget pe obraz, da’ mi-am amintit că bunica (pardon – jumate slovacă, jumate poloneză), m-a învăţat să cer iertare chiar dacă nu socot că am greşit!” Vreau să-i spun că în Slovacia există un mic muzeu provincial dedicat temei foarte ingrate denumită “Lex Antiqua Valachorum in terra incognita”. L-a vizitat ? Dacă da, putea să-şi formeze eventual opinia că bunica slovacă a domniei sale avea toate şansele ipotetice să provină din neamul valahilor (cunoscuţi în istorie şi sub alte denumiri exonime, nu le mai enumăr). Apoi, în „Descriptio civitatum et regionum ad septentrionalem plagam Danubii” supranumită Cronica Geografului Bavarez, manuscris întocmit pe la 830 de către un monah benedictin din Reichenau, deşi descrierea se ocupă şi de ţinuturile Poloniei nu prea sunt menţionate deloc triburi poloneze!, ci doar un continuum de bolohoveni. Cât despre componenta “ungară” a sângelui nobil care ar curge în vinele domniei sale, păi după maghiarizarea sistematică şi obligatorie post-Ausgleich a circa trei milioane de români, asertarea categorică privind originea “ungară” devine foarte incertă.
Titus Filipas

Etichete: , , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: