„Împăratul de aur”

Despre grandioasa şi geniala politică a delocalizărilor practicată de Împăratul de Aur Mihail al VIII-lea Paleologul / Întemeietorul dinastiei Paleologilor, Mihail al VIII-lea, cel mai mare dintre împăraţii romani, arhetipul pentru „Împăratul de aur” a cărui gândire strategică în weltpolitik se exercită şi acum (vezi cazul concret România), simbolizează valorile numite în cultura populară românească „legiunea Arhanghelului Mihail”, un concept abstract si dogmatic, insistăm pentru evitarea confuziilor. Arhanghelul Mihail era numit într-un limbaj medieval „căpetenia peste cetele de puteri fără de trupuri”. “Puterile fără de trupuri” sunt valorile. Când îi alungă pe cruciaţii latini din Constantinopol şi începe construcţia aceea grandioasă a proiectelor strategice cu bătaie de o mie de ani pentru refacerea imperiului Romania, Mihail al VIII-lea Paleologul alegea un blazon : simbolul vulturului bicefal. La noi, aleg acest blazon Mircea cel Bătrân (caracterizarea lui nu înseamnă decrepitudine, ci este comparaţie cu veteranul roman), Neagoe Basarab, apoi Mihai Viteazul. Să nu uităm că Nicodim de la Tismana se născuse şi copilărise în teritoriul arhiepiscopiei de Ohrid dăruită cu un hrisov special -imediat după hrisovul pentru Aghia Sofia- instituind Ohridul drept centru spiritual pentru latinii orientali. Mihail al VIII-lea Paleologul lega în mod expres aceste două hrisoave de re-întemeiere de marile ctitoriri întreprinse de Justinian I. Toate faptele mari ale călugărului Nicodim de la Tismana urmează, strict în transcendenţa isihastă, din spiritul hrisoavelor lui Mihail al VIII-lea Paleologul. Mai îndrăznesc să cred că ardeleanul George Coşbuc –un luptător pentru Marea Unire- atras şi fascinat de Tismana lui Nicodim, încerca de fapt a surprinde viziunea despre Romania a împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul. Amintirea Împăratului de aur o mai păstrează picturile din bisericile Craioveştilor. Unii dintre eroii polonezi medievali zugrăviţi de Sienkiewicz se simţeau romani, şi poate că sentimentul transmis de Sienkiewicz nu se datorează direct papei de la Roma. Prin influenţa arhiepiscopiei de Ohrid în Polonia, sentimentul de romanitate nouă al lui Sienkiewicz se datorează împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul. Pe harta partiţiei hulpave a Imperiului ROMANIA imediat după cruciada de la 1204, spaţiul nord-pontic nu apare. Această partiţie va fi răsturnată de către dinastia Paleologilor, ce se ridică post-1261. Mihail al VIII-lea Paleologul va decide, în condiţii foarte dure, un principiu al delocalizării puterii în ROMANIA. Pe baza acestui principiu, Alexandru cel Bun va primi ulterior “diadema împărătească” pentru tot spaţiul nord-Pontic. Cea dintâi provincie romană în spaţiul nord-pontic nu a fost Dacia Felix, ci Romania Orientală nord-pontică dezvoltată din vechiul imperiu milezian. Mai precis, ştim că imperiul milezian nord-pontic se alipea de jure Imperiului Roman la anul 133 înainte de Hristos, odată cu metropola sa, Miletul. Romania Orientală nord-pontică devenea efectiv provincie romană la anul 62 după Hristos, pe vremea împăratului Nero. Istoricul german Theodor Mommsen arată munca lui tenace pentru această construcţie. Abordarea lui Mommsen este cu atât mai credibilă, cu cât ea mergea încontra ideologiei intereselor expansioniste germane. Astfel, s-a spus aproape mereu că “valurile lui Traian” din spaţiul nord-pontic ar fi fost construite de goţi. Situaţia aceasta ar fi fost valabilă şi pentru Zidul lui Athanaric (regele care l-a ucis pe Sfântul Sava Gotul şi căruia i se atribuie posesia originară a Tezaurului de la Pietroasele). Totuşi, istoricul german Mommsen atribuie tocmai împăratului Nero iniţierea aşa-numitului Zid al lui Athanaric. Aceasta s-ar fi întâmplat pe la Anul Domnului 57. Împăratul poet Nero vedea Imperiul Roman în primul rând ca operă de artă ! La 62 AD, tînărul imperator Nero instituia foarte oficial provincia Romania Orientală din spaţiul nord-pontic. Astfel, cucerirea lui Traian inserează Dacia Felix într-un continuum teritorial nord-pontic. Împăratul Traian ordonă şi construirea drumului roman de la Porolissum la Tyras, adică din Ardeal până la Nistru. Acest drum roman confirmă faptul că Transilvania făcea parte din hinterlandul imperiului pontic milezian. Civilizaţia în Transilvania este veche, nu începe cu venirea ungurilor, cum se afirmă cu infatuată ignoranţă chiar şi în “mediul academic”! În delocalizarea funcţiilor imperiale practicată de către Paleologi, împăratul Manuel al II-lea transmitea drepturile (reprezentate simbolic, apud Alexandru Hâjdeu*, printr-o “diademă împărătească”) cele mai legitime asupra spaţiului nord-pontic către domnitorul Alexandru cel Bun al Moldovei.
* Alexandru Hâjdeu a fost tatăl istoricului român Bogdan Petriceicu Haşdeu. Articolul scris de Alexandru Hâjdeu a fost publicat în Magazinul istoric pentru Dacia.
Titus Filipas

Etichete: , , ,


%d blogeri au apreciat asta: