“Interstellar”

Două cronici de film (citite, văzute, ascultate) îmi permit să fac o evaluare sumară a scenariului filmului Interstellar regizat de Christopher Nolan, totodată co-scenarist împreună cu fratele Jonathan. Era nevoie de un asemenea film. În copilărie, priveam stelele de pe cer şi mă-ntrebam despre rostul nostru, acum privim poluarea cumplită şi turboconsumerismul întrebându-ne de iraţionalul distrugerii acestui leagăn pentru civilizaţe şi biodiversitate. Filmul Interstellar propune o soluţionare optimistă : Căutăm o planetă convenabilă nou-nouţă. Aflată eventual în altă galaxie. Călătoria din film se face rapid, printr-o gaură de vierme în spaţiu-timp, ideea astrofizicianului Kip Thorne, consultant ştiinţific. Există apoi o etapă din film în care experimentul fizic este înlocuit cu o discuţie despre noţiuni de Cuantică. Apoi – cred că apoi- urmează Astronautica în altă Galaxie. Cum se ajunge acolo ? Experimentul fizic a descoperit şi deschis o asemenea gaură de vierme. Prin aplicarea “principiului ingeniozităţii teoreticienilor”. Criticii de film compară Interstellar cu Solaris al lui Andrei Tarkowski, eventual cineva se întreabă şi cum ar fi tratat Steven Spielberg tema. Evident, “mult mai puţin sumbru”, dar tema familială ar fi fost prezentă la fel ca în ET. Ştim că în ET sintagma despre “lumea mult mai puţin sumbră” era ilustrată şi printr-o scenă din filmografia lui Sergiu Nicolaescu realizată pe vremea lui Nicolae Ceauşescu. Regimul acela a pierdut ocazia de a se lăuda cu faptele sale bune, recunoscute ca atare şi “afară”. Negaţia geniului românesc a fost promovată de “tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu”. Care, tot la fel, a interzis postarea fotografiilor de autor ale “colegilor săi, intelectualii” pe coperta ultimă a cărţilor publicate. Coperta IV-A, cu efigia autorului intelectual, era un fel de valută pentru autor. De ce a interzis “tovarăşa” ? Din stupiditate maximă. În Solaris al lui Andrei Tarkowski, un creier ET de dimensiuni planetare sondează visurile pământenilor aflaţi pe o staţie orbitală. Scenariul era după romanul lui Stanislaw Lem, însă Andrei Tarkowski recunoaşte că realizarea filmului a fost ajutată masiv de lectura lui Henri Bergson. Stau şi mă gândesc ce carte putea fi. Probabil că “Matière et mémoire”. În expediţiile mele de arheologie a cunoaşterii prin anticariatele Bucureştiului studenţiei, vedeam cartea într-o vitrină de pe Calea Victoriei. Era seară, şi anticariatul era închis. A doua zi dimineaţă, m-am prezentat cu bani la un sfert de oră după deschidere. Cartea fusese deja vândută ! Tema ? Dualismul “trup şi suflet”. Însă Bergson o trata altfel decât Cartesius. Unul dintre criticii lui Interstellar vedea o deficienţă la Cristopher Nolan în faptul că nu se desprinde (nu “decroşează”) din psihologia eroului principal. Dar bănuiesc că Nolan a fost influenţat aici de Tarkowski. Mai găseşti în Interstellar o scenă –petrecută pe Pământ- inspirată din Alfred Hitchcock. Iar o frază trimite la agricultură. Ştiu că americanii culţi de prin universităţi aveau mult respect pentru Dimitrie Gusti şi modul de acţiune, înţelept, al ţăranului român în lucrarea pământului. Acolo trebuie să ne întoarcem. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2014/11/04/alegerile-prezidentiale-din-2004-ii/

Titus Filipas

Etichete: , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: