“Despre mine?”

+Nu ştiu cum aş putea să mă descriu, poate că-i mai bine să-i las pe ceilalţi să mă descopere, să le ascult părerile şi să confirm sau să infirm ceea ce cred despre mine. […] Locuiesc într-o comună din Prahova, mai exact Valea Doftanei (oare a auzit careva de aceasta?) […] Vă mulţumesc tuturor celor care îmi urmăriţi blogul.+
SURSA http://loredanamilu.wordpress.com/about/
Comentariu : M-am jucat, într-o vacanţă petrecută la tabăra Telega, şi pe Valea Doftanei. Fondurile pentru tabăra de şcolari le dădea CFR-ul (era pe vremea lui Gheorghiu-Dej). Mâncam, noi, pruncii cheferiştilor adunaţi de prin ţară (eu locuiam pe atunci într-un canton CFR de lângă Piatra Olt), la fel ca într-un restaurant de categorie UCA. Localnicii angajaţi s-au străduit, cu inimă şi cinste, să ne creeze cele mai bune condiţii. Deci asta înseamnă că nu se fura deloc ! Îmi pare rău că nu le-am sărutat mâna. Cred că trebuie să rămâneţi la cinstea materială şi totodată intelectuală înnăscută a localnicilor de acolo. În fine, ar mai trebui adăugat că Gheorghiu-Dej se îngrijise de educaţia noastră. Fuseseră aduşi acolo profesori de gimnaziu (“ciclul II” se numea pe atunci) din Bucureşti (domni şi doamne, dar mai ales Doamne) de cea mai înaltă competenţă pedagogică ! Mâncam de cinci ori pe zi. Masa doua, şi cea de a patra, se numeau “gustări”. Între masa#3 şi masa#4 era intercalată ora obligatorie de somn. Îmi aduc aminte că după asemenea masă, profesoara de gimnaziu care se ocupa de noi ne-a dus la o plimbare în pădure până la o poiană cu ferigi. Acolo a început să ne povestească despre pădurile de ferigi din Carbonifer care au generat minele de cărbuni superiori. Ne explica aşa de încântător, încât eu şi vreo doi copii din Bucureşti rămăsesem parcă vrăjiţi. Dar profesoara avea şi o cunoaştere a psihologiei perfectă. A început să rîdă şi ne-a strigat : “Hei, voi, cei de acolo, treziţi-vă din vis! Asta a fost demult. Nu mai există acum copacii ferigă!”.
Titus Filipas

Etichete: , ,


%d blogeri au apreciat asta: