Hutoki*, by semne

+Îmi era teamă. Începusem să ridic ziduri de protecţie şi deveniseră monumente. Mă simţeam mizerabil între pietrele reci, dar mă ardeau curiozităţile atacatorilor. După lungi bătălii cu mine însumi, mi-am luat o lungă vacanţă. Am bătut câmpii întregi cu pasul, şi m-am înecat cu propriile respiraţii. Am mestecat iarba şi am înghiţit-o. Nu pot să uit amarul acela vezical, sec, tăcut ca un şarpe ce-şi atinge victima cu limba.+
* Go forth
SURSA http://catevasemne.wordpress.com/2014/10/26/16/
Pentru conformitate,
Titus Filipas

Etichete: ,


%d blogeri au apreciat asta: