Luminiţa Arhire octombrie 26, 2014

+V-aş îndemna să citiţi scrisoarea deschisă a lui Liiceanu către candidatul Ponta (amplă cam cât un roman mai subţirel ) dar mi-e că îmi veţi bate discret obrazul cu degetul arătător.
Nene, e mare deranj, dacă a coborât însuşi Gabriel, uns cu toate pomezile, gelurile de duş şi alifiile pentru bătături, călare pe Siegfried (e un BMW, nu vă mai gândiţi la prostii- Liiceanu obişnuieşte să-şi boteze automobilele) să ia el atitudine şi să-l îndemne pe premier să nu mai candideze, promiţându-i că dacă face asta, el îl va iubi în sfârşit sau la nesfârşit. Nu cred că Victor Viorel nu doarme noaptea, îngrijorat că nu-l iubeşte uriaşul filozof.
Nimic de zis, moţul intelectualităţii din România s-a străduit … câtă jale, cât dat cu fundul de pământ, cât tragism nedisimulat … Apăsat brusc de grija pentru soarta ţării, de care ţară l-a durut în cot pe când chicotea împreună cu intelectualul Basescu pe tema “şcoala românească scoate numai tâmpiţi” scrie că austeritatea a fost foarte bună şi că eram cât pe ce să ieşim la liman, dacă nu ar fi fost întâlnirea nefastă a României cu Ponta şi cu ambiţia lui” să dea înapoi banii luaţi de guvernul Boc”, ba să mai şi crească nişte ajutoare sociale pe la casele oamenilor necăjiţi şi pe la minorii de etnie rroma, care – la dracu’ ! – nu dau banii pe cărţi de la HUMANITAS, nici să-i ruşinezi în scrisori deschise !
O mulţime de publicaţii, lipsite de adrenalină, tocmai acum, pe final de campanie la prezidenţiale, îi preiau plânsul cu clăbuci, aşa, la OHA, cât să poată spune fără emoţii mai târziu “păi noi am publicat şi texte de înaltă ţinută intelectuală, nu numai relatări cutremurătoare despre găini care nasc pui vii”.
Dar cred că i-am acordat chiar prea multă atenţie distinsului şi mi-e teamă să nu creadă cumva că-i pe bune ; oricum, nu-mi dă nimeni înapoi timpul preţios pe care l-am prăpădit citind zguduitoarea sa producţie epistolară.
Eu voiam, de fapt, să vă spun că mi-a oferit în schimb o plăcută surpriză contra-epistola publicată în DC NEWS de Ionuţ Vulpescu, un tânăr care pune în sfârşit degetul pe bubiţa intangibilului, spunîndu-i, printre alte constatări, toate exacte şi dovedind un bun-simţ remarcabil, că este “plicticos şi castrat de simţul umorului” – ceea ce şi eu cred cu tărie despre inefabilul filozof.
P.S. Domnule profesor Adrian Năstase, după ce am făcut efortul să citesc scrisoarea filozofică, am avut senzaţia nedesluşită că nu numai Victor Ponta, dar nici chiar dumneavoastră nu-i sunteţi simpatic lui Gabriel Liiceanu ; ei, nu puneţi la inimă …+ SURSA http://nastase.wordpress.com/2014/10/25/conferinta-internationala-la-iasi/
Pentru conformitate,
Titus Filipas

Etichete: , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: