Pacea din Westphalia

http://nastase.wordpress.com/2014/10/14/mai-functioneaza-principiile-din-westphalia/ Este bine că aţi deschis o dezbatere pe tema aceasta . Într-adevăr, anul 1648 marchează sfârşitul războaielor „de 80 de ani” şi „de 30 de ani” în Europa Occidentală şi în Europa Centrală. Aceasta despre „cele bune”. Dar despre „cele rele” ? „Rele” pentru români. Am mai vorbit eu pe aici despre ele. În primul rând, să repet, Pacea din Westphalia de la anul 1648 legitimează în Europa veacului XVII –iar unii cred acum că aşa va fi pentru totdeauna- genocidul comis pe vremea „războiului de 30 de ani” împotriva românilor/valahilor din MittelEuropa. Au fost mai multe episoade ale acelui adevărat Holocaust. Cel mai bine documentat episod este cel comis de către generalissimul Albrecht von Wallenstein, care şi-a clădit un ducat fastuos în Boemia prin exterminarea sistematică a valahilor de acolo! Se ştie prea bine că pentru aflarea adevărului în Istorie trebuie procedat nu deductiv, ci inductiv. Despre populaţia din Boemia eu învăţam în trei episoade. În liceu, vorbind despre „slavii de la Apus” profesorul ne spunea în grabă că locuitorii originari din Boemia erau „slavii din Apus”. Bun … După ce am terminat facultatea, fiind repartizat la Liceul Comercial nr.2 din Craiova, directorul liceului, un personaj competent, cu Liceul Comercial din Râmnicu Vâlcea drept fundament de cunoaştere în economie, bine completat apoi cu Academia Comercială din Bucureşti, vorbesc despre un tip care luptase şi pe frontul de Vest conducând un pluton în Munţii Tatra, ne spunea că Boemia are o populaţie germană ! În fine, accesul la Internet mi-a permis să aflu cum fusese generată această populaţie germană în Boemia. Nu era o populaţie autohtonă ! Localnicii de origine primordială fuseseră acolo Valahii din MittelEuropa! Între acei Valahi din MittelEuropa, pe de o parte, şi valahii din Valahia noastră de la Dunărea de Jos, legătura de unificare se făcuse pe două căi. În primul rând, pe Limes. Aceasta încă de pe vremea împăratului Valens (calificat uneori drept „ultimul dintre romanii autentici”). Să nu uităm că Valens construise la Dunărea de Jos primele burguri! El bate şi o monedă în cinstea lor, inscripţie metalică doveditoare pentru vechimea noastră în civilizaţia modernă ! În secolul VI, cronicarul Procopius ne confirmă că arhetipul cultural respectiv se consolidase la noi ca „lege fatală”, ca să folosim terminologia lui Vasile Conta, documentând bine existenţa localităţii Burgu latu. Deci „burg” nu este cuvânt german, aşa cum îndeobşte se crede cu naivitate. Folosind abordarea Miron Costin, dublată intenţionat mai mult didactic decât redundant prin abordarea Fernand Braudel, putem spune că acel Limes marcat de burguri constituia o piaţă de unificare pentru interese valahe. Cea de a doua cale de unificare pentru interesele valahilor, încă mai persistentă şi mai sigură ca economie de piaţă, vorbesc eu despre valahii de aicea şi despre cei din MittelEuropa, a fost transhumanţa acestora cu turmele lor de oi ţurcane pe crestele Carpaţilor. Vedeţi şi ce ne spune profesorul Condrea Crisant Valeriu Drăgănescu, de la Universitatea de Agronomie şi Zootehnie din Bucureşti, despre aceasta.
Nu trebuie vreodată să uităm nedreptatea cruntă pe care o face românilor Pacea din Westphalia de la 1648. Ea ştergea din jurisdicţia europeană, şi părelnic destul de temeinic, dar eu sper că nu va fi aşa pentru totdeauna!, codificarea pentru Lex Antiqua Valachorum. Să nu ştergem din memorie faptul că înainte de Auschwitz, acolo a fost un teritoriu al valahilor mitteleuropeni unde a fost comis un genocid împotriva noastră ca etnie !
Anul 1648 marchează începutul „răscoalei căzăceşti” din Europa Răsăriteană. Doar în acest reper trebuie să vedem “cuvintele ministrului de externe al ţarului Alexei, din acea perioadă, referitor la scopul politicii sale externe – expansiunea statului în orice direcţie”. Să nu respingem de asemenea, pentru a înţelege corect Istoria, focalizarea atenţiei noastre asupra chestiunii economice majore de atunci, care este ceea ce istoriografii englezi denumesc “The Economic Crisis of the Seventeenth Century”. În acest context, domniile lui Matei Basarab (1632 – 1654) şi Vasile Lupu (prima domnie, aprilie 1634 – 13 aprilie 1653, cea de a doua, 8 mai 1653 – 16 iulie 1653) au produs la noi un adevărat miracol economic ! Timuş Hmelniţki, ginerele domnitorului Vasile Lupu, a prelungit „războiul căzăcesc” atunci şi pe teritoriul Moldovei. Să înţelegem lucrurile în condiţiile crizei economice europene din secolul XVII. Această criză a permis să se dezvolte „mecanismul arendei” până la proporţii apocaliptice nu doar pe axa anti-socială, dar şi pe axa anti-umană. Se recunoaşte acum deschis faptul că răscoala căzăcească declanşată în anul 1648 a fost orientată împotriva şleahtei şi a evreilor. Avem dreptul să ne arătăm dispreţul faţă de şleahtă. Dar mai departe, sîntem somaţi că trebuie să ne blocăm gândirea ! Iată un studiu de caz. Condiţiile draconice impuse nouă de cancelarul Bismarck cu prilejul Congresului din Berlin de la anul 1878 au fost tragice în consecinţe pentru ţăranii noştri. Acele condiţii au făcut posibil ca „mecanismul arendei” în varianta sa apocaliptică, cu toate corolarele negative, să fie transportat în România odată cu împământenirea evreilor din Galiţia. Aceasta a condus la declanşarea răscoalei de la 1907. Constantin Stere a înţeles foarte bine mecanismul economic şi social descris prin sintagma Fişerland.
Titus Filipas

Etichete: , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: