„Mi-e rușine de întâlniri cu foști colegi”

Un blog de bun simț : +Dragi foști colegi,
M-am gândit să vă scriu astăzi, chiar dacă știu că nu veți citi, de ce ați face asta, nu are niciun sens, ca să fiu mai precis, nici nu știu dacă e cazul să o faceți, pentru că asta ar însemna automat să nu mai pot da ochii cu niciunul dintre voi, iar acum n-aș risca miza asta.
E marți afară, în mine e zi, pe lângă mine trec pietrele din apă care iau forma ei. Sunt un pic tragic când cred că știu cine/ce sunt, aș băga mâna în foc pentru asta. Sunt foarte speriat de ideea de a mă vedea cu foștii colegi, mă sperie că nu am ce să le spun, nu pot spera la nesfârșit că nu or să mă întrebe și pe mine ceva, chiar dacă mă voi ascunde acolo, în spate, ultimul, cel mai mic, la figurat, cel nevăzut: “A, da, parcă era și ăla”. Ar mai fi varianta ca atunci când mă întrebați despre mine, despre ce am făcut, despre cine sunt să ridic din umeri, sa-mi strâng jucăriile și să plec. Dar rușinea va fi acea pata din cele 100 care nu va ieși cu detergentul care scoate fix 99 de pete.
Chiar dacă sunteți foști colegi de generală, de liceu, dar mai ales de facultate, chestie care mă sperie de mă ia naiba, la propriu, eu nu cred că am cum să mă întâlnesc cu voi atunci când sunteți mai mult de unu. Dacă ar fi vorba de o singură persoană, poate aș reuși, printr-un miracol, fapt în totalitate străin de mine, să rezist discuției, dar când știu că vor fi 7-8 priviri care așteaptă să mă fac de râs, mi se usucă gura instant. Mai ales că aproape toți au reușit ceva demn de a fi menționat, o realizare în forță, au viața în siguranță, au siguranța în ea, au ce lucruri să pună pe masa discuției. Dar eu? Vouă vă este frică de astfel de întâlniri? +
SURSA http://ratzone.wordpress.com/2014/09/30/mi-e-rusine-de-intalniri-cu-fosti-colegi/
Comentariul meu: Uneori simt la fel.
Titus Filipas

Etichete: , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: