Un articol de Maria Diana Popescu

+Fraude de proporţii şi mafioţi purtători de ştampilă / Mai uşor cu Robi pe scări, domnule Ştefănescu! Dacă tot aţi trecut de la critica literară la elogii jurnaliere, scrieţi, vă rog, despre genţile Vuitton cumpărate de Cosînzeana din mita de milioane de euro ciupită de cocoş în mega-dosarul Microsoft. Purecaţi aripile afacerii Microsoft, întinsă pe atîtea guvernări, fără ca instituţiile abilitate, prinse în mreje, probabil, să reacţioneze! Aşa ar trebui să procedeze un intelectual de rasă! Oare cum s-a întîmplat ca intelectualul român să-şi abandoneze misiunea istorică? De ce nu scrieţi despre ingineriile mafiote în fraudarea banului public, practicate de politicieni, guvernanţi şi clientela aferentă? Aceste probleme acute de corupţie, domnule critic, au tras România cu 50 de ani înapoi ! Robi, sărmanul, căruia îi dedicaţi ode jenante, e o unealtă protejată de una din umbrelele puterii şi (răs)plătită ca să (re)dirijeze circulaţia (ştirilor) în marile potlogării. / F.B.I.-ul nu s-ar fi deranjat pentru interesele autohtone. Afacerea Microsoft – un cutremur de 9 grade pe scara Richter a corupţiei – a zguduit pe neaşteptate lumea politicii româneşti şi nu se va stinge repede. Fostul şef al S.I.E., Teodor Meleşcanu a declarat, în cazul mitei uriaşe de 60 de milioane de euro din dosarul de corupţie Microsoft, că cercetările au pornit din S.U.A. şi nu se desfăşoară doar la nivelul României. Se pare că au fost afectate serios interesele şi imaginea americanilor, altfel, de cele autohtone nu s-ar fi deranjat F.B.I.-ul, de la care a pornit „descoperirea”. Megadosarul de corupţie legat de licenţele Microsoft pentru şcoli a cutremurat scena politică românească, după ce D.N.A. a cerut ridicarea imunităţii în cazul a nouă foşti miniştri, acuzaţi că ar fi luat mită sume fabuloase, pentru a favoriza firme importante să obţină contracte cu statul. Preşedintele a dat undă verde D.N.A.-ului numai pentru cinci dintre ei, chipurile ceilalţi patru n-ar fi băgat mîna prea adînc în buzunarul statului român. Chiar dacă furi un ou sau un bou, tot furt se cheamă… dar, la noi, ca la nimeni! / Escrocheria Microsoft nu diferă prea mult de privatizarea ALRO sau a Combinatului Siderurgic din Galaţi, de combinatele vîndute ruşilor, de vînzarea Petrom, de achiziţionarea de gaz metan de la Gazprom prin Wintershall, de vînzarea de energie electrică, dirijată prin Cotroceni, prin Ministerul Economiei şi prin Hidroelectrica; de restituirea imobilelor şi terenurilor, cu precădere în Bucureşti, unde zeci şi sute de dosare similare reţelei Microsoft zac în sertarele justiţiei; de vînzările sau achiziţiile de echipamente militare; de Sebastian Ghiţă, intermediarul cu I.B.M. în achiziţionarea de hard şi soft pentru S.R.I. et caetera. Ce-au făcut Parchetul General, D.N.A.- ul, DIICOT-ul sau serviciile secrete în toţi aceşti ani în care plasa Microsoft se urzea pe bătătură? Au dormit în papucii instituţiilor, au mers pe coate sau au tremurat ca varga în salopetele lor. În spatele unor presiuni permanente din partea Puterii s-au derulat fraude de mari proporţii, vînzările de soft şi echipamente de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării fiind semnate de nişte miniştri catastrofali, plasaţi în mod special în funcţii de decizie, pentru a sta în poziţie de drepţi în faţa stăpînului şi a executa orice dispoziţie, pentru a fi nişte instrumente purtătoare de ştampilă, bune de dirijat afaceri dăunătoare statului. Şerpăria din sînul Puterii din România este mai mare decît Casa poporului şi nu s-a născut încă patriotul în sînul justiţiei care să descîlcească în mod eroic iţele acestor mega-corupţii transpartinice. Sau, dacă există, nu poate mişca în front, nu i se permite. […] O altă lege, cea mai cea mai aşteptată din România, de fapt o ţeapă cu enunţuri stufoase şi relative, a primit aviz favorabil din partea Guvernului Ponta, în ciuda opoziţiei repetate a F.M.I., şi îşi va continua drumul spre legiferare în Parlamentul României. Legea privind insolvenţa persoanelor fizice ar urma să protejeze cetăţenii – debitori de bună credinţă, ajunşi în imposibilitate de plată. Legea spune că, cetăţeanul debitor va putea beneficia de insolvenţă dacă este incapabil să îşi achite două sau mai multe rate lunare, faţă de doi sau mai mulţi creditori, în decurs de peste 30 de zile de la data scadentă a acestora. Caz în care va avea dreptul să depună o cerere de „insolvenţă”, însoţită de situaţia datoriilor, de o propunere de plan pentru rambursarea datoriilor, de un raport al bunurilor şi veniturilor pe care le deţine în proprietate, inclusiv date referitoare la veniturile preconizate a fi obţinute în următorii 5 ani, precum şi informaţii cu privire la veniturile sale din ultimii 3 ani. Dacă debitorul nu are destule bunuri să acopere costurile în instanţă, Instanţa nu poate refuza deschiderea procedurii, costurile urmînd să fie suportate de către stat. Aceasta fiind singura gratuitate din actul normativ. Restul, apă de ploaie acidă! Actul normativ stipulează că acel grafic de rambursare nu se poate întinde pe o perioadă mai mare de 5 ani, iar executarea silită se va aplica în ultimă instanţă, atunci cînd debitorul persoană fizică nu mai poate, din diferite motive aşa-zis imputabile acestuia, să-şi respecte angajamentele de la momentul contractării creditului. În concluzie, mult aşteptata Lege a insolvenţei persoanelor fizice nu va scăpa pe nimeni de împrumuturile care au fost triplate de bănci. / „Epurarea” şi reorganizarea sistemului financiar românesc. Potrivit raportului London Economics, România nu oferă debitorilor persoane fizice opţiunea de restructurare a datoriilor printr-o procedură de faliment supravegheată judiciar, cu protecţie faţă de bancheri. Legea nu aduce absolut nicio formă de protecţie a cetăţenilor în faţa bancherilor care au abuzat milioane de români. Nu mai treceţi pe la bănci pentru împrumuturi chiar de aţi mînca pită cu ceapă! Lăsaţi băncile să suporte efectul fraudelor săvîrşite, efectul înşelării cetăţenilor prin comisioane uriaşe şi clauze abuzive! Băncile ar trebui să-şi recupereze banii virtuali, creditele „neperformante”, cum le numesc, de la angajaţii lor, începînd cu directorii, ofiţerii de credit, pînă la ultimul funcţionar. Aceştia le-au băgat pe gît clienţilor comisioane şi dobînzi uriaşe pentru suma împrumutată, care de la lună la lună s-au dublat, triplat, au crescut de patru, de cinci, de şase ori, de zece ori. Dobînzi înrobitoare, dobînzi frauduloase la dobînzi, comisioane de întîrziere, comisioane la comisioanele de întîrziere! O datorie de 500 de euro a devenit una de 5.000 de euro. Doar 10% din datoria umflată artificial de către bancheri reprezintă împrumutul. Restul, hoţie instituţionalizată. Potrivit „Le Monde”, bancherii supuşi lui Rothschild şi Rockefeller, implicaţi în prăbuşirea economică a Islandei au fost arestaţi şi ard de nerăbdare să-i văd în costume dungate pe bancherii şi recuperatorii din Ţară, care au abuzat milioane de români şi au făcut, prin manevrele lor financiare, zeci de oameni să se sinucidă. Sperăm să-i vedem în curînd pe bancheri şi pe directorii de bănci (desigur, şi „guvernatorul Trilateral”), părăsind băncile, în masă, ca şobolanii. Milioane de români au fost şi sînt fraudaţi de bănci. Bancherii au transformat Leul românesc într-o pisică de maidan, căreia be-ne-re îi azvîrle din cînd în cînd cîte un bănuţ, cică pentru a rezista atacurilor valutelor. Ar fi timpul ca poporul să treacă la „epurarea” şi reorganizarea sistemului financiar românesc. / O colonie de reţele mafiote, bănci, moll-uri, marchet-uri şi farmacii. Instituţionalizarea cămătăriei şi corupţiei în sistemul financiar-bancar a făcut să avem o economie imaginară, datorii uriaşe, viitorul amanetat şi cele mai mici retribuţii din U.E.: între 200 – 300 euro pe lună, comparativ cu europenii care primesc lunar între 1500 şi 3000 euro. Sărăcia erodează continuu societatea românească, iar corupţia, şantajul şi gunoaiele de prestigiu care căpuşează structurile Puterii de Stat şi politice au ajuns endemice. Sistemul sanitar şi învăţămîntul sînt la pămînt, în timp ce aparatele Puterii, finanţelor, băncilor, ministerelor şi companiilor sunt înţesate de trîntori, hoţi şi reţele de tipul Microsoft. Marea problemă e că rasa degenerată a Puterii de după 1989 a distrus absolut orice activitate economică productivă şi, odată cu acestea, nucleele sindicatelor, de care tare se mai temeau, transformînd România într-o colonie de reţele mafiote, bănci, moll-uri, marchet-uri, farmacii, case de amanet, case de pariuri, bordeluri, clanuri de bogătaşi corupţi, dincolo de care supravieţuieşte miraculos o populaţie săracă, îngropată în datorii. Ce se va întîmpla cînd nu va mai fi nici un obiectiv economic de furat, pardon, de privatizat. Probabil se va trece la privatizarea organele interne ale românilor. Preambulul acestei operaţii se numeşte „card de sănătate”. Semnat, Maria Diana Popescu+ SURSA http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Fraude-de-proportii-MDP.htm
Pentru conformitate,
Titus Filipas

Etichete: , ,


%d blogeri au apreciat asta: