România trebuie să facă dreptate victimelor MINERIADELOR

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/romania-este-obligata-de-cedo-sa-continue-investigatiile-in-dosarul-mineriada-350175 CEDO: “România trebuie să le facă dreptate victimelor MINERIADELOR.” Nicolae Ceauşescu a fost prima victimă a mineriadelor. O parte din vara fierbinte a lui 1977 mi-am petrecut-o la Poiana Braşov. Auzindu- mă lăudând vremea continuu însorită, una dintre persoanele care lucrau în staţiune a remarcat că nu mai văzuse până atunci aşa ceva. Erau probabil primele semne ale efectului de seră global, mă simt tentat să comentez acum. Din cauza cutremurului din luna martie1977, erau puţini turişti vest –europeni în staţiune, dar mulţi turişti israelieni precum şi nord – americani. De fapt, primii americani cunoscuţi atunci nu i-am întâlnit chiar în Poiană, ci într –un muzeu din oraşul Braşov. Mă interesau informaţiile culturale pe care le purtau cu ei. De la o profesoară de Arte Frumoase, care preda la colegiul unui oraş din Preerie, am aflat atunci prima oară despre imensa valoare de civilizaţie chemată Aghia Sophia, ca evaluare, nu ca artefact, era un monument istoric despre care ştiam totuşi, dar atâta cât ne spuneau cărţile noastre, impregnate de blestemata ideologie belakunistă a limitării de gândire. Profesoara aceea americancă abia aştepta să plece la Constantinopol cu un avion Tarom, companie care oferea cele mai ieftine curse. „Tocmai pentru a putea vedea Aghia Sophia”, mi- a explicat, vizitase România cu o cursă Tarom care spărgea piaţa transporturilor aeriene internaţionale cu preţurile minimaliste pe care le practica. Fiind împreună cu noii mei prieteni americani în sălile muzeului de artă din Braşov, iată că un cetăţean american senior, veteran din cel de al doilea război mondial, de fapt un polonez care luptase ca voluntar în bătălia de la Monte Cassino, m – a întrebat brusc dacă eu cred că preşedintele Nicolae Ceauşescu este un patriot. Am răspuns spontan şi cu totală sinceritate: “Da!”. A rămas profund dezamăgit. Dar eu ştiam, din experienţa mea ca student al Universităţii din Bucureşti, că persecuţiile securităţii împotriva studenţilor erau ghidate de sinistrul activist universitar Dan Marţian. Iar „eminenţa cenuşie” (sau „şarpele”, cum îi spunea ilustrul profesor universitar clujean şi luptător anticomunist Raoul Volcinschi) din umbra lui Ion Iliescu la FSN se chema tot Dan Marţian, certamente este vorba despre acelaşi personaj istoric şi „revoluţionar”, nu este vreo coincidenţă de nume. M- a descumpănit atunci întrebarea, precum şi reacţia americanului de origine poloneză auzind răspunsul meu. El părea că ştie mai multe decât spune. Ne-am despărţit de prietenii noştri americani cunoscuţi în Braşov, şi am urcat spre Poiană. Dornici de „taină oltenească”, am telefonat prietenilor craioveni care stăteau într- o cameră la hotelul Alpin. Sophie şi Ion Ilie Iosif (el este profesorul de Limba Română care a îngrijit cele trei numere, unicele! ale revistei Omicron editată de cenaclul de anticipaţie tehnologică Henri Coandă, sci- fi se spune acum), de obicei dispuşi la „taină”, ne invitau insistent să privim la televizor: Era marele miting organizat al minerilor de la exploatările decopertate de lignit din Oltenia. Am privit fără să înţeleg prea multe. Americanul acela care luptase în Italia părea să ştia ceva ce eu încă nu aflasem. Fireşte, puteam să ascultăm dezinformantul Radio Europa Liberă care se asculta liber, nu înţeleg de ce se minte acum sfruntat că era un post bruiat. Dacă ascultai atunci Radio Europa Liberă, te poţi declara acum „fost dizident”? Dar aveam să aflu mult mai multe detalii psihologice interesante când m– am întors în Craiova. De data aceasta de la un veteran român din cel de al doilea război mondial : tatăl meu, tehnician la C.F.R. – „cea de a doua armată” cum le plăcea foarte mult cheferiştilor de pe atunci să spună, şi sintagma aceasta sună aproape ca refrenul unui cântec de luptă! Tatăl meu, un răzeş sorocean absolvent al Şcolii superioare de agricultură şi viticultură a Basarabiei, se ocupa în Oltenia de spaţiile verzi ale căilor ferate, Plantaţii şi Amenajarea Zonei era denumirea oficială a sectorului său ce se întindea de la Caracal până la Târgu Jiu. De la ceferiştii care lucrau pe acea linie feroviară care ducea în Valea minieră a Jiului, tatăl meu află despre şocul psihic suferit de Nicolae Ceauşescu în august 1977. Ceferiştii erau în general nişte oameni foarte bine recrutaţi, şi foarte bine verificaţi pe planul testelor psihologice şi de inteligenţă. Pentru că, se ştie, feroviarii nu au voie să facă greşeli. La C.F.R. nu funcţiona nici în capitalism şi nici în comunism regula de mare ubicuitate : „Din greşeală în greşeală spre victoria finală!”. Pentru aceste motive, psihologilor care lucrau în laboratoarele C.F.R.- ului li se permitea să folosească literatura de psihologie scrisă de Nicolae Mărgineanu http://cultural.bzi.ro/reputatul-psiholog-nicolae-margineanu-detinutul-5012-din-temnitele-comuniste-15536 , o literatură ştiinţifică interzisă de facto şi pe vremea comunismului belakunist, dar şi acum, fiind substituită în prezent cu texte de tip intellectual garbage scrise de profesorul universitar clujean Mircea Miclea. Spre deosebire de comentariile tendenţioase făcute la postul de Radio Europa Liberă despre conflictul din august 1977 din Valea Jiului, ceferiştii care lucrau pe trenurile care traversau Valea Jiului interpretau altfel evenimentele văzute de mineri, şi provocate chiar de mineri. Fireşte, mărturiile directe le auziseră chiar de la mineri care participaseră nemijlocit la acele evenimente şi văzuseră „în direct” reacţia dictatorului. Ceferiştii aceia, care trecuseră cu brio testele psihologice ghidate de metodologia savantului român autentic care a fost deţinutul politic Nicolae Mărgineanu, povesteau că violenţa iraţională a minerilor, orientată direct împotriva lui Ceauşescu Nicolae, lider român care venise totuşi acolo pentru o discuţie pe bază de bun simţ şi fără a fi însoţit de vreo gardă de corp securistă, provocase o modificare bruscă şi bizară în comportamentul lui Nicolae Ceauşescu. Printre altele, el mima că vorbeşte, că ţine un înflăcărat „discurs muncitoresc”, fără ca din gura lui să fie auzit realmente vreun sunet! El a fost astfel prima victimă care a suferit un şoc la mineriade. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2014/09/17/revizuirea-constitutiei-mai-este-necesara/
Titus Filipas

Etichete: , , , , ,


%d blogeri au apreciat: