Matematicianul Ioan Pandele şi gladiatorul Borghese

Mai întâi, despre gladiatorul Borghese aici http://fr.wikipedia.org/wiki/Gladiateur_Borgh%C3%A8se Iară despre acest Ioan Pandele nu s-ar putea spune că era lipsit de entuziasmul nativ. Ion Ghica povestea : „Când a venit în Bucureşti dascălul Lazăr, băieţii de la Udricani, de la Sfântu Gheorghe, de la Colţea şi de la toate bisericile, au golit acele şcoli şi au alergat la ‘Sfântu Sava’ cu Petrache Poenaru, cu Eufrosin Poteca, cu Simion Marcovici, cu Pandele, cu Costache Moroiu şi cu mulţi alţi tineri din şcoala grecească.” Enumerarea pe care o făcea Ghica îmi pare a fi într-o bună măsură calchiată după lista aprobată de mitropolitul Dionisie Lupu pentru elevii români de la Sfântu Sava ce urmau să plece la “Scuola Normale Superiore” din Pisa. Acea şcoală fusese în mod expres recomandată de către profesorul Gheorghe Lazăr, care întreţinea un adevărat cult pentru Napoleon Bonaparte. Într-adevăr, Şcoala Normală Superioară din oraşul italian amintit fusese întemeiată de împăratul Napoleon I. Iar modelul pedagogic-metodic al şcolii fusese cel asociaţionist-senzualist al Ideologiei primare. De reţinut un amănunt foarte important : Şcoala Normală Superioară în general e destinată a stabili normele pentru educaţia în spiritul veacului! Încă un amănunt important : Şcoala Normală Superioară intră în categoria de învăţământ superior numită de francezi Grande école, care este o categorie ideologică, dar aflată într-un mod absolut în spiritul Ideologiei primare! Americanii şi chinezii nu au aşa ceva. Din acest punct de vedere, mult prea trâmbiţata Clasificare Shanghai nu înseamnă mare lucru. Ea stabileşte doar criterii pentru a lucra în domeniul interesului de valori al imperiilor. Lista încuviinţată la anul 1820 de către mitropolitul român Dionisie Lupu îi cuprindea pe studenţii Eufrosin Poteca, Costache Moroiu, Simion Marcovici, şi Ioan Pandele. De observat că domnul Ioan Eliade Rădulescu nu era pus pe listă, nici Petrache Poenaru. Cei de pe lista aceea erau consideraţi a fi bursieri ai Statului pentru a studia în străinătate matematicile superioare (calculul infinitezimal cum se numea atunci, şi este interesantă preocuparea mitropolitului Dionisie Lupu pentru dezvoltarea matematicilor superioare în România!, preocuparea lui nu era o singularitate, nu era nici noutate absolută pentru şcoala ortodoxă din România, să reamintesc prioritatea din secolul XVIII pe care o deţine episcopul de la Hotin, Amfilohie) precum şi matematicile aplicate, vreme de şapte ani (căci Ars Longa Vita Brevis). Ioan Pandele asimilase deja bine Paideia clasică la şcoala Sfântu Sava din Bucureşti cu inginerul şi profesorul ardelean Gheorghe Lazăr, de la care învăţase mai ales aritmetica şi geometria. La Pisa, Ioan Pandele a mai studiat algebra şi trigonometria. Dar vroia mai mult. După un timp (probabil că prin 1822 sau 1823), Ioan Pandele a cerut aprobarea să plece la Paris pentru studiul matematicilor aplicate la hidraulică, arhitectură, mecanică şi astronomie. Când a ajuns în capitala Franţei, după un timp relativ scurt însă de foarte mare efort intelectual pentru el, şi-a dat seama că ştia din ţară, dar şi de la Pisa, mult prea puţin faţă de ceea ce se preda atunci la Paris în domeniul matematicilor aplicate! Acea atmosferă elevată a Parisului nu i-a fost deloc prielnică lui Ioan Pandele, deşi era poate cel mai conştiincios la studii dintre toţi bursierii români. Sumele acordate de Eforie (Comisia Şcolilor) la Paris nu îi ajungeau ca să-şi poată plăti toate taxele şi cursurile profesorilor şi meditatorilor de matematici înalte. Ajuns într-o stare pecuniară disperată (probabil că “făcea foamea”, şi poate că mai rău chiar decât Galileo Galilei), Ioan Pandele s-a sinucis în anul 1824. Exact pe aceeaşi bursă, Eforia Şcolilor l-a orientat atunci spre Paris pe domnul Petrache Poenaru, care a urmat acolo Şcoala Politehnică. Cu un an mai devreme, la 1823, sosise la Paris şi belgianul Adolphe Quetelet, http://en.wikipedia.org/wiki/Adolphe_Quetelet , pentru a discuta cu matematicienii cei mai mari ai Franţei metodologiile pentru definirea şi controlul incertitudinilor din astronomie aplicate însă la un domeniu care se numea “ştiinţele morale” http://www.insee.fr/fr/ffc/docs_ffc/cs104a.pdf , “ştiinţe morale” aflate tot în siajul productiv şi benefic al Ideologiei primare. Adolphe Quetelet rămâne cu totul remarcabil şi pentru faptul de a fi realizat o sinteză (agregare) între mai multe tradiţii ştiinţifice distincte. Tot Adolphe Quetelet introducea în discuţie conceptul de “om statistic mediu” criticat însă aspru de “Şcoala de la Păltiniş” care nu ştia prea bine despre ce vorbeşte. Oricum, opiniile reale exprimate de marele filosof Constantin Noica ne-au fost obturate şi filtrate întotdeauna prin păreri derizorii exprimate de culturnicii Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu. Precizez că domnul Adolphe Quetelet introduce, şi aceasta foarte realist, conceptul de “om statistic mediu” prin metafora gladiatorului Borghese.
Titus Filipas

Etichete: , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat: