Omul ca siluetă

Paul Morand (un intelectual francez apropiat de România, totodată adept al principiului “artă pentru artă” –la fel ca junimiştii- deci nu “artă cu tendinţă”, şi astfel era categoric împotriva ideologiei lui Dobrogeanu-Gherea) scria în perioada interbelică, anii 1920, astfel ne plasăm în aceeaşi epocă la care marele intelectual cojan (vezi semnificaţia termenului “cojan” la ziaristul Nicolae Carandino) Nae Ionescu îşi ţinea Prelegerile de Metafizică la Universitatea din Bucureşti, având Prelegerile acelea drept ţintă declarată să formeze Noua Dăscălime Română după hecatomba de învăţători şi dascăli de preuniversitar produsă în primul război mondial : „Omul ca siluetă” („l’homme maigre”) este un simbol al reacţiunii şi al revenirii la ordine. Sigur, Paul Morand nu a fost vreodată “politiceşte corect”. A fost mereu un contrarian. Dar este interesantă “proiectarea frugală” (“jugaad” se spune acum, termen din hindi) a „Omului ca siluetă”. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2014/02/06/statul-de-drept-instructiuni-de-folosire/#comment-198221
Titus Filipas

Etichete: Artă pentru artă, cojan, hecatomba de învăţători, Jugaad, Junimiştii, Limba Română, Nae Ionescu, Nicolae Carandino, Noua Dăscălime Română, Omul ca siluetă, Paul Morand, Prelegerile de Metafizică, proiectarea frugală, România, Titus Filipas, Universitatea din Bucureşti