Ştiinţele dure sunt ştiinţe numai parţial cognitive

Ca exemplu quintesenţial de ştiinţă dură vreau să consider mecanica ondulatorie (sau cuantică). Drept criteriu pentru definirea ştiinţelor cognitive, pentru a fi în pas cu timpul, ar trebui poate să recurg la taxonomia propusă de către americanul George Armitage Miller. Îmi reamintesc că în deceniul 1960 la noi, George A. Miller era citat, abundent şi precis, într-un text ingineresc modern alcătuit de absolvenţi şi profesori ai Politehnicii din Bucureşti. Ce vremuri pline de speranţă au fost acelea ! Dar nu voi utiliza aici ajutorul lui George A. Miller, ci voi recurge la un text întemeietor cu mult mai vechi, legat intim de cultura noastră la intrarea în Epistema modernă (începutul secolului XIX). Este un faimos eseu despre cunoaştere compus de filosoful englez John Locke, eseu tradus şi pe franţuzeşte de către Ideologul primar Condillac. Aşa cum a demonstrat cărturarul nostru George Băiculescu, ale cărui texte au fost arse la ordine alogenocominterniste (copiii acelor alogenocominternişti care au dat ordine, extrem de sever aplicate, să fie arse cărţile fondatoare al ideologiei naţionalismului românesc, au revenit la putere după „revoluţia din decembrie 1989”), cărţile Ideologului primar Condillac erau folosite ca Bibliografie în Şcoala de la Sfântu Sava. George Băiculescu a fost mentorul ideologic al academicianului Alexandru Duţu, membru fondator al Fundaţiei Europene Titulescu. În filosofia lui John Locke, intuiţia, demonstraţia şi aprehensiunea erau prezentate drept modalităţi distincte ale actului de cunoaştere. După cum aserta fizicianul danez Niels Bohr, intuiţia nu trebuie să fie luată în consideraţie în fizica nouă ! Este un prim motiv pentru care trebuie să considerăm că ştiinţa dură chemată mecanica ondulatorie sau cuantică nu are dreptul deplin să fie considerată totalmente o ştiinţă cognitivă. Dar mai există cel puţin încă un motiv. Aprehensiunea ca modalitate de cunoaştere este considerată exclusiv în domeniul fenomenologic. Care se deosebeşte radical de domeniul numenal, acolo unde se aplică îndeobşte mecanica ondulatorie. În fine, rămâne demonstraţia pentru această ştiinţă dură ! Cel de al treilea motiv ce reduce suplimentar intersecţia între ştiinţele cognitive şi mecanica cuantică este faptul că principial trebuie să excludem demonstraţiile de tip ostensiv în ştiinţele dure. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/12/17/24-de-ani-de-post-revolutie/
Titus Filipas

Etichete: , , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: