Despre wantokism şi capcanele sale

Un imens dezastru ecologic a fost produs prin exploatarea aurului în Irian-Noua Guinee. Tot de acolo vine şi termenul wantokism, de la “wantok, from English one talk, i.e. a speaker of the same language.” Vorbeam despre capcanele wantokismului şi întreb retoric : Câţi dintre politicienii români cunoşteau în anul 2004 semnificaţia termenului ? O semnificaţie formal definită prin gen proxim şi diferenţă specifică. Peremptoriu afirm : Nimeni ! Totuşi, mai există şi altfel de modalităţi ale definiţiilor. De exemplu, ostensive. Un căpitan de navă precum Joseph Conrad ar fi putut afla, inferez că a şi aflat!, asemenea definiţii prin porturi. În anul 2004, singurul politician român ce a avut şansa vieţii să oprească prin porturi ale oceanului care scaldă şi insula Irian-Noua Guinee a fost Traian Băsescu. Cu alte cuvinte aflase, printr-o definiţie ostensivă, ce înseamnă wantokismul. Dacă Adrian Năstase s-ar fi pregătit singur pentru confruntarea cu Traian Băsescu ar fi descoperit wantokismul prin gen proxim şi diferenţă specifică. Şi fără îndoială că ar fi putut anticipa capcana wantokismului în care avea să-l vâre Traian Băsescu. Din păcate, PSD-ul l-a forţat atunci pe domnul Adrian Năstase să recurgă la consilieri americani la pregătirea confruntării pentru prezidenţiale. Rezultatul nenorocit, pentru România, s-a văzut. Tot la fel, pe 29 iulie 2012, ambasadorul Mark Gitenstein ne-a demonstrat ostensiv că nu îl consideră pe Thomas Jefferson un preşedinte democrat. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/09/17/resurse-minerale-resurse-umane/
Titus Filipas

Etichete: Adrian Năstase, Destutt de Tracy, Dezvoltare durabilă, diferenţă specifică, gen proxim, Ideologia Şcolilor Centrale, Joseph Conrad, România, Thomas Jefferson, Titus Filipas, wantokism