Discursul despre educaţie al lui Talleyrand-Périgord şi o reacţie a feminismului englezesc

Am mai discutat pe aici tema discursului despre educaţie prezentat de către cetăţeanul-prinţ Talleyrand-Périgord în faţa Constituantei anului 1791, spre final. Reacţia justificată a feminismului englezesc era provocată de faptul că, referindu-se la educaţia într-un fals duh al “Pedagogiei revoluţionare” (sintagma aceasta îi aparţine filosofului spiritualist francez Georges Dumesnil, şi a fost scrisă în Belle Époque) pentru fete, Talleyrand-Périgord adoptă de fapt punctul de vedere inerent decadent al iluministului Jean-Jacques Rousseau. Reamintesc eu aici, ideea de Progres pe care o cerea imperios Revoluţia franceză la anul 1789 a fost prezentată discursiv lumii întregi abia de către Ideologia primară a paradigmei thermidoriene care urma epocii de Teroare din Franţa republicană. Jean-Jacques Rousseau preconiza educaţia fetelor numai pe direcţia necesară ca ele să devină -la vârsta mariajului- companii fermecătoare pentru bărbaţi. Feminista engleză Mary Wollstonecraft îi trimite, ca o dedicaţie amară, cetăţeanului francez Talleyrand-Périgord cartea ei intitulată “Drepturile unei femei” (the Rights of a Woman). În eseul ei, Mary Wollstonecraft focalizează asupra drepturilor egale pentru educaţie, drepturi acordate în măsuri echivalente băieţilor şi fetelor care ajungeau la maturitatea lor în ultimul deceniu al secolului XVIII. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/08/11/la-cornu-5/
Titus Filipas

Etichete: , , , , ,


%d blogeri au apreciat: