Vreau să subliniez o legătură, poate neaşteptată pentru unii de-ai noştri, între Sămănătorism şi Ideologia CPŞF susţinută de către filosoful Adrian Rogoz, prin accentul special pus pe rolul Imaginaţiei în Educaţie. Cum observa şi filosoful francez Georges Dumesnil într-un eseu acum neglijat despre “Pedagogia revoluţionară” a Constituantei franceze din anul 1791, abatele Bonnot de Condillac, celebrul autor al tolbei de cărţi scrise în mod special pentru educaţia Micului Prinţ (în fapt micul duce de Parma, un “nepot” mai îndepărtat al regelui Franţei “le Bien Aimé” adică Louis XV), cărţi după care s-au inspirat cam toţi “Pedagogii” Revoluţiei Franceze, de exemplul prinţul Talleyrand, urmat peste câţiva ani de către ofiţerul Ideolog primar Antoine Destutt de Tracy, formator al unui limbaj nou împreună cu o Ideologie fundamentală care participă ca un acquis în modernitatea noastră câştigată la începutul secolului XIX, deci abatele Condillac nu accentuase Imaginaţia în Educaţie. Dar Imaginaţia are o funcţie specială într-un Sămănătorism unde alături de scriitori sunt şi pictori, de exemplu Nicolae Grigorescu. Trebuie să recunoaştem acum, după atâta timp trecut!, că Ideologia CPŞF susţinută de filosoful Adrian Rogoz a fost ultima baricadă împotriva solipsismului ceauşist care nu avea absolut nimic în comun cu ideologia naţionalismului românesc !
Titus Filipas
Etichete: Adrian Rogoz, Condillac, Destutt de Tracy, Georges Dumesnil, Ideologia Şcolilor Centrale, Imaginaţia, Limba Română, Nicolae Ceauşescu, România, Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 