PERPETUUM MOBILE şi „eroarea germană”

Poate că ar trebui mai curând să vorbesc eu despre „eresul german” (ERÉS, eresuri, după DEX înseamnă concepție falsă, prejudecată, eroare, minciună.) decât despre „eroarea germană”. Şi zic eu în primul rând aici despre o situaţie prezentă în secolul XVIII (Epoca Luminilor, Aufklärung). Atunci, fără să recurgă într-un mod expres la formularea unui enunţ pentru ceea ce în prezent se cheamă Primul Principiu al Termodinamicii, Academia franceză a decis să respingă din start toate proiectele de PERPETUUM MOBILE. Criteriul considerat, şi aceasta pe bună dreptate, ca fiind absolut infailibil pentru această respingere, se baza pe „eresul central” al proiectelor, anume prezenţa, în diverse cantităţi, a sferelor ce se rostogolesc pe planuri înclinate. Repet, respingerea aceasta era o dovadă de claritate iluministă franceză. Şi întrucât unele dintre aceste proiecte veneau din Germania, s-a convenit, iar aceasta mai mult ori mai puţin explicitat, să se vorbească despre „eresul german” ori despre „eroarea germană”. Eu aş zice chiar mult mai mult. Anume că acest „eres german” manifestat prin credinţa fermă în posibilitatea unui PERPETUUM MOBILE de speţa întâi a condus la declanşarea celor două războaie mondiale din secolul XX. Dar n-aş susţine şi faptul că doamna Angela Merkel se află cramponată acum exact într-un asemenea eres. Cuvânul „exact” fără îndoială că este aici esenţial. Doamna Angela Merkel se află prinsă cu fervoare germană, atâta câtă este posibilă, într-un proiect de PERPETUUM MOBILE. Însă acesta, aş sublinia, nu este de speţa întâia, ci de speţa a doua. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/04/24/despre-coabitarea-politica-iii/#comment-182090
Titus Filipas

Etichete: , , , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: