Matache Voicu despre fabricile de ulei

+Fabrici de ulei vegetal descentralizate înainte de “rezolvarea” prin distrugere; PEN’CE REGIONALIZARE ?
-Bârlad : Mândra
-Bucureşti : Muntenia
-Buzău : Ulvex
-Carei : Ardealul
-Constanţa : Argus
-Craiova, Podari : Olpo
-Galaţi : Prutul
-Iaşi : Unirea
-Roşiorii de Vede : Roşiori
-Timişoara : Oleatim
-Tăndărei : Ultex
-Urziceni : Expur
-Vaslui : Ulvas
Erau locuri de muncă în teritoriu după distribuţia materiei prime şi a consumatorilor. Clănţăii care o mai ţin că “piaţa decide”, să demonstreze că nu mai era/este piaţă; a fost distrusă oferta naţională – de către cine oare, cu ce prepuşi ?
Prima lovitură a fost în petrochimie : Guvernul Ciorbea a preluat studiul firmei Bechtel şi a încercat în prima fază închiderea unor rafinării. A dat înapoi din cauza consecinţelor cauzate – de exemplu, imediat s-a descoperit că ar fi trebuit să fie importate benzinele de extracţie… Şi chiar dacă nu s-au închis rafinăriile, în schimb s-a trecut la o împărţire foarte complicată a ţiţeiului brut şi la un joc al valorii petrolului folosit. [Ghiţă Bizonu’: http://www.scribd.com/doc/18501028/Seculara-Inapoiere-a-Romaniei%5D ].
Odată cu ştirea închiderii fabricaţiei pentru benzinele de extracţie de calitate pentru uz alimentar, au venit cereri pentru importuri pentru toate fabricile de ulei din ţară (si ce multe aveam ! vide supra); ofertele de import au sărit pe de trei şi repede a crescut şi preţul untdelemnului. La Vega se produceau cele mai rafinate produse petroliere, inclusiv normal-hexan – solvent selectiv pentru fabricarea polietilenei – şi această industrie a fost blocată, şi exporturile ei ! Ca-ntr-un fel de Murphy, nimic n-a mai revenit la normal – doar conducătorii au rămas aceiaşi :mrgreen. M.Voicu în martie 17 : @Doru Coarnă îmi scrie: ”nu pricep nimic, vorbeşti despre rafinării sau despre rafinarea untdelemnului? Sau ăştia le amestecă? Dacă-mi spui DA, mă jur că trec la ouă româneşti, în apă!”
Înţeleg că 2×2=4 vă enerveazã, dar vreţi totuşi clarificare.
Rafinarea este o operaţiune tehnică de separare a amestecurilor până la amestecuri mai simple, sau chiar până la substanţe individuale.
-se rafinează ţiţeiul; aici rafinarea separă lichide – este o distilare repetată, în coloane de distilare,
-se rafinează şi atâtea altele… cuprul, de exemplu. V-am explicat alt’dată diferenţa între element şi substanţă elementară (când cu H, H2, HD … H2O , HDO …) la chestia cu tritiu 😉
Pentru a obţine untdelemn ş.a., strivirea seminţelor nu se poate opera ieftin la presiuni mari, şi trebuie să mănânce şi acela care are grija vitelor (asta e treabă grea, de 7 zile pe săptămână) dar nu cu salariu de birou parlamentar (care are program… mai scurt).
Seminţele se strivesc moderat (d’acolo se colectează virgin oil) şi apoi uleiul rămas în interstiţiile celulozice şi ligninoase se extrage cu un solvent de elecţie; fabricăm o benzină de extracţie pentru uz alimentar – la asta se referea @Bizonu’ şi am detaliat unde pretindeţi că n-aţi înţeles. Benzina de extracţie se obţine în rafinăria de ţiţei din distilatele primare (cele vreo cinci coloane pe care le vedeţi la Brazi una lângă alta sunt de fapt una, secţionată la înălţimea la care ”coeficientul de svelteţe” nu permite flambarea sub propria ei greutate (cum păţesc top-modelele cu tocuri prea lungi). Fracţiile interesante se rafinează (se purifică) onwards; asta era la lecţia de scoală medie: ”combinaţii chimice şi amestecuri” pe vremea mea, iar ”ouă româneşti, în apă” mâncam pe Magheru – pe când p’acolo trecea tramvaiul… Astăzi, nici, nici !+ Sursa http://nastase.wordpress.com/2013/03/15/drumul-spre-vest/
Titus Filipas

Etichete: , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: