Archive for februarie 2013

Oceakovul este Olbia antică

februarie 22, 2013

“Cum a ajuns Oceakovul colonia Moldovei” http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/cum-a-ajuns-oceakovul-colonia-moldovei-294126.html Oceakovul este Olbia antică. Mitridate Eupator, regele Pontului, instalase acolo o gardă puternică alcătuită din galateni, cunoscuţi şi sub alte nume, precum gali/galaţi/celţi, triburi de o mobilitate extremă, astfel că semnalăm Galiţia la Nordul Moldovei, precum şi Galiţia din extremitatea nord-vestică a Peninsulei Iberice. La origine, aparţineau civilizaţiei Hallstatt, cei care inventaseră şi aduseseră la culmea perfecţiunii conservarea cărnii de porc folosind sarea. Erau avizi după sarea de calitate. O coaliţie mobilă de triburi a încercat să intre în stăpânirea salinei de la Ocnele Mari/Buridava. Burebista a reacţionat violent şi rapid. A urmărit, rând pe rând, triburile dispersate prin fugă în diverse direcţii, motiv pentru care a fost supranumit Celtohtonul. Aşa ajunge în Boemia, apoi pe valea Savului urmată mai târziu de legiunile lui Traian, în fine, ajunge să se confrunte cu neastâmpărata pază de galateni din Olbia, mereu lansată în expediţii rapide şi agresive. Confruntarea dintre dacii lui Burebista şi galatenii din Olbia a fost extrem de violentă, după cum atestă dovezile arheologice.
Titus Filipas

Jules Verne la planşetă, acum

februarie 21, 2013

Un proiect parcă extras direct din imaginaţia europeană a secolului XIX, vedeţi atunci şi acolo un Jules Verne la planşetă urmând consecvent directivele industrialismului lui Destutt de Tracy, are acum toate şansele pentru a deveni o nouă realitate aproape fantastică http://www.nytimes.com/2013/02/21/world/europe/iceland-weighs-exporting-the-power-bubbling-from-below.html?_r=0 Este posibilă astfel o reducere considerabilă a costurilor energiei pentru europeni. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/02/21/asteptand-ceasul-de-apoi/#comment-176921
Titus Filipas

Unicul avantaj competitiv care este durabil

februarie 20, 2013

La origine, acronimul IQ provine din limba germană (Intelligenz-Quotient) şi a fost propus de către psihologul William Stern (1871 – 1938). Tocmai ce am vorbit, aici pe blog, despre „dinamica grupurilor“. Anterior noţiunii acesteia propuse de Kurt Lewin, psihologul William Stern vorbise despre grupurile de oameni organizate în instituţii ce au propria lor personalitate. Mai mult, William Stern vorbise şi despre persoana abstractă (William Stern folosise cuvântul latinesc „persona“, sigur că-i la singular !) a instituţiilor în cadrul filosofiei lui personaliste care mi se pare că seamănă cu personalismul American. Olandezul Arie de Geus aplică filosofia personalistă a lui William Stern pentru studiul marilor întreprinderi economice. Arie de Geus s-a născut la Rotterdam în anul 1930, şi începând cu anul 1951 a lucrat pentru Compania Shell Oil, ocupându-se cu diverse responsabilităţi în cadrul Grupului de Planificare Strategică de la întreprinderea Shell Oil, ajungând chiar să conducă acest grup de strategii până la retragerea prin pensionare în anul 1989. Sigur că ocupându-se de planificarea strategică, Arie de Geus a focalizat foarte intens pe chestiunea competitivităţii. Arie de Geus ajunge la înţelepciunea condensată în aforismul : “Abilitatea de a învăţa mai repede decât competitorii pare să fie unicul avantaj competitiv care este durabil.”
Titus Filipas

Scenă de relevanţă ioniană

februarie 20, 2013

O scenă de relevanţă ioniană din romanul „Cel mai iubit dintre pământeni“ de Marin Preda, ratată de regizor în film. Un personaj secundar, rol de gardian sadic dar totuşi de o intuiţie extraordinară împrumutată de la autor, arată spre ţeasta eroului principal : “Eu urăsc ce ai tu aici!”. Era mult, cu mult mai mult, decât simpla intenţie criminală. După Marin Preda, în ţeastă se află instrumentul care vede substanţa lucrurilor.
Titus Filipas

Monadele

februarie 19, 2013

Enunţurile de probleme matematice izvorâte din practică se referă la diverse substanţe simple contingente (monadele lui Leibniz). Un profesor bun trebuie să prezinte substanţa problemelor, adică substanţa lucrurilor.
Titus Filipas

Testul de inteligenţă Stanford-Binet V

februarie 18, 2013

Care-s problemele cele mai importante ale Americii acum ? Crearea celor mai bune condiţii pentru educaţia copiilor de grădiniţă pare să fie una dintre ele http://www.nytimes.com/2013/02/18/nyregion/new-york-city-schools-struggle-to-separate-the-gifted-from-the-just-well-prepared.html?hp&_r=0 În articol se focalizează pe testele IQ pentru copiii de grădiniţă, mai exact pe testul de inteligenţă “Stanford-Binet V”. Bănuiesc că trebuie să explic. “Binet” vine de la savantul francez Alfred Binet (http://en.wikipedia.org/wiki/Alfred_Binet ), un autodidact în psihologie. Cel mai mult a învăţat psihologie din lectura textelor lui John Stuart Mill (http://en.wikipedia.org/wiki/John_Stuart_Mill ), la fel ca “Mielul turbat”, şi vorbesc aici despre personajul real ce i-a servit ca model dramaturgului Aurel Baranga. Ştiu despre ce vorbesc. De la “Mielul turbat” (care, în treacăt fie zis, fusese student al lui Virgil Madgearu), am auzit şi eu prima oară despre filosofia şi gândirea lui John Stuart Mill. Dar el însuşi fusese puternic influenţat de psihologia lui Destutt de Tracy reflectată în Ideologia primară. Vine apoi la rând termenul “Stanford”. Psihologul Lewis Terman (http://en.wikipedia.org/wiki/Lewis_Terman ) de la Stanford a preluat testul de inteligenţă franţuzesc al lui Binet, a modificat oarecum ariile de investigare ale inteligenţei aducându-le la interesele americane, şi a propus testul de inteligenţă “Stanford-Binet”. În articolul amintit de mine, “V” ar putea însemna cea de a 5-a ediţie, ameliorată, care este în vigoare acum. După cum ar putea însemna foarte bine şi cele cinci arii de interes pe care se fac testările de inteligenţă acum. Cred că ar fi util să le spunem aici clar pe româneşte :
1/Fluiditatea raţionamentului (Fluid reasoning)
2/Cunoaşterea (Knowledge)
3/Raţionamentele asupra cantităţii (Quantitative reasoning)
4/Prelucrarea observaţiilor vizual-spaţiale (Visual-spatial processing)
5/Memoria curentă sau memoria de lucru (Working memory).
Întrucât cele cinci arii de interes din SB-V sunt examinate atât verbal, cât şi non-verbal, se fac în total 10 sub-teste IQ.
Titus Filipas

“Fereastra Overton”

februarie 17, 2013

Fereastra lui J.P. Overton (http://en.wikipedia.org/wiki/Overton_window ) este o teorie ce spune că proiectul politicianist (reamintesc, după Destutt de Tracy, proiectul are o latură voluntaristă şi o latură intelectualistă – adică un set de idei) nu contează prea mult. Joseph P. Overton, fost vicepreşedinte la Centrul Mackinac pentru Politici Publice (http://en.wikipedia.org/wiki/Mackinac_Center_for_Public_Policy ), a lansat ipoteza că doar un set redus de idei este considerat a fi acceptabil, “primit”, de către public. Astfel, viabilitatea politică a unei idei este definită mai curând de această fereastră îngustă. Mi se pare a fi o noţiune de cunoaştere prudenţială din antropologia pragmatică.
Titus Filipas

Agricultura tradiţională

februarie 17, 2013

Metodele de agricultură tradiţională dau rezultate mai bune decât agricultura dopată (cu pesticide, fertilizatori chimici, omg-uri), ori decât agricultura violentă faţă de sol, care distruge acel miracol al naturii chemat “structura solului” http://www.guardian.co.uk/global-development/2013/feb/16/india-rice-farmers-revolution
Titus Filipas

“probably”, iar NU “certainly”

februarie 17, 2013

Ai uitat un cuvânt esenţial :”probably”. Iar tu afirmi peremptoriu (în comentariul #25 de la http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/steagul-secuiesc-a-fost-arborat-pe-parlamentul-ungariei-vezi-reactia-ministerului-de-externe-293520.html ) : „Anonimus a scris despre fapte întâmplate cu 300 de ani inainte de sa trăiască el, deci ce a scris, este evidenţă de grad secundar” ca pe o certitudine. În prezentarea lui GESTA HUNGARORUM, zelosul istoriograf maghiar Martyn Rady scrie :”There can scarcely be any document from the Middle Ages that carries such heavy political baggage. The description which the author gives of the presence and whereabouts of peoples in Central Europe during the ninth century has been extensively used to buttress historical claims to territories in the twentieth century.” Nu, dragă domnule Martyn Rady. Există încă un document istoric la fel de amplu, şi încă mai timpuriu : “Descrierea cetăţilor de la Nord de Dunăre” (cunoscută şi drept Cronica Geografului Bavarez), compilată de un monah de la o mănăstire benedictină din Bavaria pe la anul 830 AD. Acolo este descrisă şi Ţara Bolohovenilor înainte de a veni ungurii. Oricum, în pregătirea textului de la http://eprints.ucl.ac.uk/18975/1/18975.pdf , este bine că sunt reamintite şi fapte mai recente : „In 1987, the Gesta Hungarorum acquired particular notoriety on account of a full-page advertisement in The Times, paid for by the Romanian government, affirming the validity of the chronicler’s account of a Romanian presence in the Carpathian basin more than a thousand years before.”

“Problema valahă în secolul XVI”

februarie 17, 2013

Am fost absolut siderat să citesc în volumul colectiv “Whose Love of Which Country? Towards an Intellectual History of Patriotic Discourses in the Early Modern Period”, patronat de Universitatea Central Europeană din Budapesta, vezi http://www.ceu.hu/events/2006-05-20/whose-love-of-which-country-towards-an-intellectual-history-of-patriotic-discourse , un capitol scris de cercetătorul Gábor Almási de la Institutul Habsburg din Budapesta şi intitulat “Problema valahă în secolul XVI”. Reacţia unui om din Vest ar fi : “Băi, (Boy!), ce altruişti sunt ungurii faţă de valahi!”. Eu sînt mai bănuitor. Cum ? Exista oare o “Problemă valahă” în secolul XVI? Şi care a fost soluţia la problemă valahă ? Ea a venit în prima jumătate din secolul XVII. Sub forma etnocidului valahilor din “războiul de 30 de ani”, precum şi a Păcii din Westphalia care a lichidat complet Legea străbună a Valahilor (Lex Antiqua Valachorum). Prin titlul acelui articol scris acum, cercetătorul maghiar Gábor Almási de la Institutul Habsburg din Budapesta se străduia să justifice, subtil, cele două crime abominabile împotriva umanităţii.
Titus Filipas