Între mentalitatea siloz şi mentalitatea de tip banda Gaza

Tamas Sandor declara într-o emisiune la Antena 3 : “Aş vrea să încercaţi să schimbaţi şi mentalitatea unora din cetăţenii români care sunt exclusivişti că în ţara asta trăiesc şi alţii decât români. Deci ţara asta nu este numai a românilor, România nu este numai a românilor, este a tuturor cetăţenilor români care respectă legile şi Constituţia.” Domnule Tamas Sandor, hai să efectuăm mutual schimbări de mentalitate care să inducă sincronism cultural, precum şi intrarea în cea de a doua modernitate a României (mult trâmbiţatul transhumanism pe aiurea). Pentru că România există, şi perenitatea ei nu poate să fie pusă în discuţie prin “proiectele” dumneavoastră de autonomie teritorială care nu ţin seama de regulile europene. În acord cu profesorul Pranab K. Bardhan de la Universitatea din Berkeley, un specialist în problemele dezvoltării şi ale Justiţiei distributive în condiţiile globalizării, “autonomia teritorială” poate servi ca alibi pentru refuzul responsabilităţilor şi al solidarităţii. Asuprirea crâncenă a comunităţilor româneşti din Harghita şi din Covasna, lipsirea lor de drepturile elementare, de exemplu negarea dreptului la o simbolistică de reprezentare pe steagurile şi stemele judeţelor Harghita şi Covasna, demonstrează pregnant că acesta este cazul. După 1989, comunitatea maghiară din România şi-a autoimpus un statut de bandă Gaza. Pentru banda Gaza reală din Orientul Mijlociu, gardul de separare şi de interdicţie a fost construit de o forţă de ocupaţie. Pentru „Secuimea în varianta Gaza liber aleasă”, gardul de separare şi de interdicţie a fost construit chiar de către liderii manipulatori ai secuilor. Dar sunt numai 300 de secui cu totul. Puteau ei singuri face aceasta ? Nu, este doar o continuare a politicii Ausgleich, iniţiată în anul 1867, întru ideologia maghiarizării forţate. Respinsă unanim de românii şi de saşii din Transilvania. Ce înseamnă „autonomia teritorială” căutată de secuii de-acum ? O fi vreo căutare nobilă a identităţii lor, căutare ghidată de Tamas Sandor, Raduly Robert şi Tokes Laszlo ? Nu, înseamnă doar înălţarea „la noi cote” a gardului care îi separă de români ! Şi de civilizaţia unui viitor mai bun construit împreună, într-un ecosistem economic. Se va transforma oare Secuimea prin „autonomia teritorială” eventual dobândită, într-un centru radial/hub care lansează germeni de noi întreprinderi/startups, aşa cum fac palestinienii din banda Gaza cea reală unde au construit un Silicon Wadi ? Eu sînt foarte sceptic în această privinţă. Şi mai sînt literalmente stupefiat să constat cum Secuimea refuză cu obstinaţie să îl invite, şi să-l asculte cu mare atenţie, pe teoreticianul culturii Mihaly Csikszentmihalyi. Care, totuşi, a ţinut lecţii şi în Silicon Valley ! Dar Secuimea preferă, văd, să îi invite şi să-i asculte cu veneraţie, pe domnii parlamentari de la Fidesz şi Jobbik. Şi întreb eu maghiarimea locală, chiar aşteptaţi un viitor fericit de la Ungaria domnului Viktor Orban ? Păi acest domn Orban declara în modul cel mai explicit, foarte ameninţător şi foarte pesimist în acelaşi timp : “Sperăm că nu va fi nevoie să introducem un nou sistem în locul democraţiei, dar avem nevoie de noi sisteme economice, şi de noi idei.” Este o recunoaştere foarte limpede că domnia sa nu are idei constructive pentru Viitor ! Un Viitor construit împreună, cum cer toate regulile de civilizaţie din Uniunea Europeană ! Repet întrebarea mea înspre maghiarimea locală : De ce nu-l invitaţi pe domnul Mihaly Csikszentmihalyi la Universitatea de vară din Tuşnad, să vă dea lecţii despre felul cum se poate construi un viitor fericit ? Aş veni şi eu să-l ascult ! Lecţiile de psihologie pozitivă pe care le ţine Mihaly Csikszentmihalyi seamănă foarte mult cu psihologia incorporată din secolul XIX în ideologia naţionalismului românesc. Ungurii transilvăneni de elită caută un sincronism cultural cu această ideologie. Domnule Tamas Sandor, dumneavoastră, precum aproape tot UDMR-ul, credeţi în filosofia politică a lui György Lukács : “Vom ruina omenirea, copil după copil.” O carte a doctrinarului maghiar György Lukács, publicată pe româneşte în anul 1972, a fost dogma de căpătâi a dictatorului Nicolae Ceauşescu în campania de aplicare a „revoluţiei culturale” din România. A fost aceea “civilizaţie” ? Nu-mi amintesc ca atunci vreunul dintre cetăţenii români de etnie maghiară să fi protestat şi să fi cerut „autonomia teritorială”! Dar pentru că am suferit atunci împreună, categoric sunt de discutat împreună, precum şi de contracarat împreună, principiile abominabile exprimate de către György Lukács şi Tokes Laszlo ! Şi întrucât György Lukács a fost ministrul Educaţiei din Republica Ungurească a Sovietelor, hai să contracarăm spusele lor cu principii exprimate de un alt psiholog important din Republica Rusească a Sovietelor : Lev Vygotski (http://fr.wikipedia.org/wiki/Lev_Vygotski ). În treacăt fie spus, Lev Vygotski a fost primul psiholog-şef din Armata Roşie. Dar asta nu-l face mai puţin valoros actualmente, repet, chiar actualmente, decât Mihaly Csikszentmihalyi. Să ne referim la primul citat din György Lukács. Deci, “copiii”. Lev Vygotski considera că dezvoltarea intelectuală a copiilor reprezintă o funcţie a gupurilor umane, şi de aici se deschide o perspectivă foarte promiţătoare pentru constructivismul social. De ce să nu mergem împreună pe drumul constructivismului social şi al drepturilor omului ? Şi să înceteze odată discriminarea negativă a copiilor români în sistemul şcolar din România, discriminare negativă cerută în mod expres de către liderii separatişti Tamas Sandor, Raduly Robert şi Tokes Laszlo ! Pe bază de mentalitate siloz nu se poate construi Viitorul !
Titus Filipas

Etichete: , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: