Archive for ianuarie 2013

“Ştiinţa omului sărac”

ianuarie 26, 2013

Concepţia aceasta a fost propusă de filosoful englez Richard Hoggart : Judecăţile de valoare nu sunt construite pe bază de analogii. Analogiile pot construi numai ştiinţa abstractă. Deci ştiinţa abstractă nu se bazează, şi nici nu poate construi, judecăţi de valoare.
Mihai Eminescu a spus : “Vai de biet Român săracul”! Aşa că sîntem îndreptăţiţi la “Ştiinţa omului sărac.” Care se opune falogocentrismului Puternicilor lumii.
Titus Filipas

Zero Dark Thirty

ianuarie 26, 2013

Filosoful sloven Slavoj Žižek califică filmul Zero Dark Thirty drept “Cadou de la Hollywood pentru puterea americană.” http://www.guardian.co.uk/commentisfree/2013/jan/25/zero-dark-thirty-normalises-torture-unjustifiable . Slavoj Žižek se descrie pe sine însuşi ca pe un „stalinist lacanian de religie ortodoxă”.
Titus Filipas

„Sub fanarioți”, de Alexandru Vlahuţă

ianuarie 26, 2013

Merită citit în mod special capitolul „Sub fanarioți” scris de Alexandru Vlahuţă http://ro.wikisource.org/wiki/Din_trecutul_nostru:Sub_fanario%C8%9Bi Evaluarea făcută regimurilor fanariote de către Alexandru Vlahuţă este cu totul şi cu totul diferită, aflată într-un contrast absolut, cu evaluarea făcută de profesorul American Keith Hitchins, membru de onoare al Academiei Române ! Cărţile distorsionate despre România şi istoria sa, compuse de marele filorus Keith Hitchins, au fost intens publicate de editura Humanitas a lui Gabriel Liiceanu. În fond şi la urma urmelor, ele exprimă totodată şi atitudinea filorusă dar foarte pronunţat anti- românească a lui Gabriel Liiceanu. Apoi, să ne amintim şi opiniile exprimate pe vremuri de filosoful Socrate şi războinicul Iulius Caesar despre “memoria vie”. Alexandru Vlahuţă era mult mai aproape de acele evenimente decât Gabriel Liiceanu. Trebuie să-l credem pe Alexandru Vlahuţă, iar nu pe Gabriel Liiceanu şi pe Keith Hitchins !
Titus Filipas

Dan Şova şi “Teoria culturală a riscului”

ianuarie 26, 2013

Teoria culturală a riscului este un cadru conceptual şi un corp de studii empirice care încearcă să dea explicaţii şi interpretări conflictelor societale privitoare la risc. Fiind vorba despre conflicte societale şi studii empirice, teoria culturală a riscului poate fi considerată extensie modernă a Ideologiei primare. Câteva dintre numele celor care au fondat-o sunt Mary Douglas (1921 – 2007), antropolog britanic puternic influenţat de ideile sociologului francez Émile Durkheim, apoi Aaron Wildavsky (1930 – 1993), lucrările sale în politicile publice au căpătat largă recunoaştere, precum şi Michael Thompson, fost militar, remarcat mai ales pentru studii asupra emergenţei instituţionale şi implicaţiile (vezi cartea lui publicată în 2008, “Organising and Disorganising”). O avertizare serioasă :A nu se confunda “Teoria culturală a riscului” cu “Teoria culturii”! Atunci când acordă fonduri pentru Marile Proiecte, Banca Mondială ţine cont de Teoria culturală a riscului. Sînt curios cât de versatil este domnul ministru Dan Şova în “Teoria culturală a riscului” !
Titus Filipas

Ingineriile juridice pe care inginerul Traian Băsescu le forţează în Justiţia din România

ianuarie 26, 2013

Şi dosarul lui Dan Voiculescu a fost repartizat, desigur „complet aleatoriu” :-), aceleeaşi instanţe care l-a „judecat” şi condamnat pe Adrian Năstase în dosarul „Trofeul calităţii”. Reamintesc acel studiu de caz eronat pe care infatuat l-a creat procurorul Daniel Morar în dosarul “Trofeul calităţii”. Un eveniment eminamente economic, vorbesc despre târgul Trofeul Calităţii, şi ale cărui operaţiuni se încadrează în Codul Civil, a fost transferat fără probe logice, printr-o bizară inginerie juridică, pur arbitrar, fără dovezi, şi cu interzicerea martorilor apărării, în cadrul Codului Penal pentru a se încropi astfel o falsă jurisprudenţă. Astfel, cum declara mândru şi negândit domnul procuror şef Daniel Morar, s-a creat artificial „un precedent judiciar […] important pentru cazuistica judiciară” pe baza căruia “judecătorii nu mai au reticenţe în a aplica pedepse aspre.” Ceea ce a făcut domnul procuror şef Daniel Morar este o jignire la adresa gândirii juridice în România, şi chiar o jignire la adresa culturii române din Vechiul Regat ! În Commentaire sur „L’esprit des lois” de Montesquieu, contele Antoine Destutt de Tracy scrie : “O jurisprudenţă criminală, încărcată cu legi vage, îi conduce pe judecătorii ignoranţi şi feroce să comită ruşinoase acte de barbarie.” Dar influenţa juridică ungurească din Ardeal, de a pune Codul Penal în lumină (evident, Tripartitele medievale, cu principiul ardicat întru putere de către nobilimea maghiară abia după moartea împăratului Sigismund de Luxembourg care îngrijise drepturile pentru UNIVERSITATEA VALAHĂ, adică pentru o legalitate juridică în care prosperaseră un Iancu de Hunedoara şi un Matei Corvin) şi de a interzice Codul Civil de sorginte romană (aici ar fi acum, chipurile, influenţa “Miticilor deplorabili” din Vechiul Regat), a fost preponderentă în gândirea juridică a procurorului Daniel Morar. Acesta nu-i “sistem de drept” în România, ci este doar un sinistru gedankenexperiment pus în lucrare de către unii jurişti cu probitate îndoielnică aflaţi în serviciul necondiţionat al matelotului, reprezentantul Terorii. Într-un experiment distopic, procurorii Monica Macovei, Daniel Morar, şi Laura Codruţa Kovesi supuneau o exprimare a societăţii civile, cu funcţionarea normată de Codul Civil modelat după Codul Roman care precede cu aproape două milenii Codul Penal, unui bizar Cod Penal MMacovei distorsionat de tradiţia de familie a Securităţii şi cu o interpretare subiectivă dată de către această tripletă de procurori. Dar le spun şi acestora că sub forma în care ajunge şi se aplică în România, Codul Penal nu este longobard, nici de sorginte medieval-maghiară, ci a fost modelat principial de către Revoluţia Franceză prin legile Constituantei din toamna lui 1791, legi care incorporau gândirea juridică iluministă exprimată în textele lui Montesquieu şi Cesare Beccaria. Principiul numărul unu pe care trebuie să-l reţinem din gândirea juridică iluministă privitoare la Codul Penal este acela că se pedepsesc numai “crimele adevărate”, nu şi „ofensele artificiale” ! O lume normală nu este ghidată de justiţia penală, ci de justiţia civilă. În România, falsa reformă a justiţiei iniţiată de Traian Băsescu şi Monica Macovei la cererea unor birocraţi şi lobbyişti din statele occidentale postmoderne a produs un spaţiu al monstruozităţilor între Justiţia civilă şi Justiţia penală, un spaţiu de unde lipseşte Justiţia organizaţională. Care este necesar să fie inserată acolo pentru calcularea costurilor tranzacţionale. Vezi cât de mulţi bani publici au fost cheltuiţi inutil cu dosarul „mătuşa Tamara”! Nu răspunde nimeni ? Structura acestui spaţiu fără Justiţie organizaţională nu îngăduie acum nici măcar funcţionarea corectă a Economiei în România, unde predatori politici (vezi Elena Udrea şi Adriean Videanu, ori însuşi Traian Băsescu) fură nepedepsiţi din bunurile publice. Spaţiul de întuneric dintre Justiţia civilă şi Justiţia penală este o lovitură aplicată poporului român în cadrul războiului cognitiv, prin amestecul securiştilor Traian Băsescu şi Monica Macovei la îndemnul unor forţe externe. În acest spaţiu li se permite efectiv să hălăduie monştrilor sadici, de exemplu ucigaşului studentei japoneze la aeroportul Otopeni.
Titus Filipas

Sicilia în cartografia Tau

ianuarie 25, 2013

Pe Mappa Europae din 1536, Europa susţine în mâna dreaptă, Sicilia. Este de fapt, îndrăznesc eu să interpretez, Regatul celor două Sicilii, “primul stat modern din istorie”, cum ne spunea nouă la liceul Fraţii Buzeşti din Craiova, bătrânul profesor căruia cu drag îi spuneam Tata Uda. El ne vorbea de asemenea foarte mult despre familia normandă de Hauteville. Dar să revin la cartografia medievală. Tînărul Roger II de Hauteville a fost bine educat de profesori greci şi arabi. În Regatul Siciliilor, cultura maură persistă şi după anul 1140, atunci când capitala oficială a Regatului celor două Sicilii este mutată la Napoli. Ciudat, întotdeauna Roger II de Hauteville mai curând vorbea cu savanţii arabi decât cu monahii creştini. Din cauza aceasta, Roger II de Hauteville va refuza invitaţiile papalităţii de a conduce ori de a participa la acţiunea cruciată din Orient contra islamicilor. Regele normand al „Siciliilor” conversează mult cu geograful arab Abu Abdallah Mohammed Ibn Mohammed Ibn Idris. Cunoscut de europeni ca ‘Al-Idrisi’s’. Acesta va nara pe o carte întreagă cu titlul ‚Nuzhat al-mushtaq fî ikhtirâq al-âfâq’, prescurtat «Kitab-Rugiar » sau ‘Cartea lui Roger’, subiectele discutate atunci. Lucrarea este evaluată acum drept una dintre cele mai importante opere de geografie ale Evului Mediu. «Kitab-Rugiar » era însoţită de un mare planisfer de argint. Înfăţişând cu migală detalii din geografia lumii cunoscute, mai ales din surse islamice. Prin contrast, hărţile desenate de creştinii de atunci erau de o simplitate învecinată cu sărăcia spirituală. Acele hărţi creştine purtau numele de ‘hărţi Tau’, cum i se mai zice pe greceşte literei latineşti « T ». Cartografia creştină a lui Tau era chiar simplissimă. Totul începea desenându-se un cerc tăiat de un diametru orizontal. Se mai desena o rază verticală, din centrul cercului în jos. În fine, se inscripţiona : ‚Asia’ pe câmpul semicercului superior, ‚Europa’ în cadranul stâng, şi ‚Africa’ pe cadranul din dreapta. Aceasta era „Lumea întreagă” în reprezentarea Evului Mediu creştin. Acum rotiţi totul cu 180 de grade, şi puneţi deasupra o cruce : Harta simplă a Lumii Vechi devenea simbolul mistic pentru ‘Întreaga creştinătate’. În faimosul scriptorium pentru manuscrise ottoniene cu iluminuri de la mănăstirea Reichenau, imaginea unui Christus Pantokrator, Christos Atotstăpânitorul, susţine ‘Întreaga creştinătate’. Sub imboldul ideilor transmise de planisferul lui Roger şi Idris, europenii încearcă să folosească şi resurse informaţionale mai vechi, proprii lumii romane, caracterizate prin mult mai multă acurateţe şi prin mult mai multe detalii decât hărţile Tau. Probabil că aşa se explică parţial şi misterul reapariţiei celebrei Tabula Peutingeriana tocmai după acel timp al editării Cărţii lui Roger. Ca locuitor din Craiova, identificată cu Pelendava de pe Tabula Peutingeriana, trebuie să îi mulţumesc poate geografului Idris şi lui Roger II de Hauteville pentru impulsul pe care l-au imprimat renaşterii cartografiei europene prin conversaţiile lor despre lume. Este de presupus că Tabula Peutingeriana a fost folosită şi de către Carol Robert din ramura siciliană a casei de Anjou, atunci când şi-a planificat campania de la 1330 din Ţara Românească, si când tactica cavaleriei grele inventată de normanzii sicilieni nu a mai funcţionat. Reapariţia hărţii vechilor drumuri romane din Balcani şi Europa sprijină totodată foarte bine şi ipoteza că la acel timp, bazileul Manuel I Comnenul, marele contemporan al lui Roger II de Hauteville, plănuia să construiască o nouă infrastructură de drumuri romane pentru susţinerea Oikumenei ungrovlahice după ce renunţase să mai recucerească Romania Ierusalimului pentru Imperiul său.
Titus Filipas

Mappa Europae, 1536

ianuarie 25, 2013

Această Mappa Europae din anul 1536 http://nastase.wordpress.com/2013/01/24/scrisoare-de-motivare/ îmi oferă prilejul unor comentarii. Vedeţi că la 10 ani după bătălia de la Mohaci, Ungaria este limitată numai între Dunăre şi rîul Savus (aceasta-i vechea denumire latină), devenit rîul Sava în Evul Mediu. Multă, multă vreme am crezut că-i o denumire slavonă. Dar nu, nu este. Are sorginte antică de necontestat. Pe valea rîului Savus au coborît legiunile lui Traian atunci când au cucerit Dacia. Savus este axă longitudinală de apă curgătoare pentru provincia Sirmium care a dat zece împăraţi romani (printre care şi pe Aurelian)! Se discută iarna mult la noi despre varza murată şi despre modul de preparare, şi conservare, a cărnii de porc. „De unde vine obiceiul ?”, se mai pune şi întrebarea aceasta. Nu de la unguri, nu de la huni (am fost uimit să citesc interpretarea!), nu de la daci, nici măcar de la romani ! Obiceiul este foarte, foarte vechi, vine din perioada hallstattiană, şi este asociat celţilor (alte nume echivalente : galii, galaţii, galatenii, dacii hiperboreeni), un popor de extraordinară mobilitate (astfel, avem Galiţia la Nord de Bucovina de Nord, dar avem Galiţia şi în partea de Nord-Vest a penisulei iberice !). Celţii au adus varza din Asia prin secolul V înainte de Hristos, şi au fost de asemenea cei care, în Europa, au folosit prima oară modul de preparare a cărnii de porc cu sare. A, şi erau avizi să obţină controlul asupra ocnelor de sare de foarte bună calitate. Pentru aceasta Boii (un trib de celţi) şi Tauriscii (alt trib de celţi) au atacat Buridava (Ocnele Mari). Regele dac Burebista (supranumit Celtohtonul) îi va învinge şi îi va fugări pe hoţii primului trib până la cuibul lor din Boemia (cu alte scopuri ajunge acolo Mihai Viteazu). Bohemia este reprezentată pe Mappa Europae a lui Sebastian Münster în partea interioară a cercului de pădure situat pe harta lui Münster un pic mai sus de centru. Alţi galateni, Tauriscii (sau Noricii) erau aliaţi cu Boii. Din acest motiv nici ei n-au scăpat de mânia regelui Burebista. Expediţia lui de pedepsire a celţilor Norici merge în amonte pe valea rîului Savus. Cursa lui Burebista pe valea lui Savus va atrage atenţia imperatorilor romani asupra Daciei. Dar mai este ceva absolut extraordinar pentru a înţelege mai bine istoria noastră prin construcţia unui “discurs secund”. Această Mappa Europae a lui Sebastian Münster, înfăţişată pe coperta unu a cărţii lui Adrian Năstase este în sincronism cultural cu începutul dosarului Capitulaţiunilor (tot la anul 1536), despre care se vorbeşte atât de mult în istoria principatelor noastre. Pe malul din dreapta al Dunării se mai vede un lanţ muntos (Munţii Balcani), dar nu este trasată Via Militaris, vechi drum din vremea romanilor. Înainte de a ajunge la Varna, unde a dat celebra bătălie din anul 1444, Iancu de Hunedoara a urmat în fruntea trupelor sale un traseu foarte dificil în “Campania cea lungă” dintre 22 iulie 1443 şi 25 ianuarie 1444. A traversat Munţii Balcani prin Porţile lui Traian (nu îmi dau seama unde sunt localizabile Porţile lui Traian pe această hartă a lui Münster). Pe drum s-au mai alăturat şi 10 000 de valahi conduşi de Vlad Dracul. Pe firul Munţilor Balcani, Sebastian Münster a reprezentat şi un kink. Marcaj ce ar putea însemna două lucruri. Fie punctul de joncţiune al trupelor valahe care mergeau la întâlnirea cu Iancu de Hunedoara pe Drumul Domnului de rouă. Fie localizarea Porţilor lui Traian. Dar există şi a treia interpretare, aceea de simplu kink geografic fără de vreo semnificaţie istorică.
Titus Filipas

Europa, cartografie

ianuarie 24, 2013

Mă uit la fluviile din Sud http://nastase.wordpress.com/2013/01/24/scrisoare-de-motivare/ . Deci apare Dunărea, apoi Niprul şi Donul. Iar Pădurea separa Moscovia de Zalesia (Vladimir şi Suzdal, care totuşi nu sunt marcate). Bulgaria este reprezentată în stânga Dunării ! Iar teritoriile noastre cu drepturi istorice sunt denumite Scythia (cum spune şi Grigore Ureche). Dar este ceea ce eu numesc Romania Orientală nord-pontică. Asta înainte de a fi acoperite brutal de NovoRossiia cu voie factice primită la 1774 prin tratatul de la Kuciuc Kainargi. Încheiat printr-un lobby venal făcut de Voltaire pe vremea ţarinei Caterina cea Mare.
Titus Filipas

Paul Ricoeur, deosebirea dintre Limbaj şi Discurs

ianuarie 24, 2013

Un sistem de limbaj furnizează codurile pentru comunicare, dar prin el însuşi, un limbaj nu comunică. Numai discursul comunică printre interlocutori. Un sistem de limbaj este virtual, deci fie etern, fie considerat în afara timpului. Discursul întotdeauna are loc ca un eveniment efectiv, deci la un anumit moment sau interval de timp. Există o imaginaţie lingvistică productivă care generează semnificaţiile cuvintelor. Asertarea aceasta foarte importantă a filosofului Paul Ricoeur ne aminteşte începutul Evangheliei lui Ioan.
Titus Filipas

„Novîi reghion”, Tiraspol, 11 ianuarie 2013

ianuarie 24, 2013

+ „România trebuie să dispară de pe harta lumii”. Serios? Articol scris de Dr Prof. Univ. Dr. hab. Anatol Petrencu, Chişinău Luni, 21 Ianuarie 2013 / Stimaţi prieteni, mi s-a părut curios materialul redactat de dl Andrei Safonov pe portalul de ştiri „Novîi reghion” de la Tiraspol, publicat la 11 ianuarie 2013, în limba rusă. El se referă la mulţi dintre noi, poate chiar la toţi şi fiecare, care simte româneşte. Se referă atât la RM, cât şi la România. Andrei Safonov a absolvit Facultatea de Istorie a USM; a fost unul dintre fondatorii şi conducătorii la finele anilor 80 ai secolului al XX-lea al Mişcării şovine pro imperiale „Edinstvo”, cunoscută sub numele popular Interfront, care se opunea proclamării independenţei Republicii Moldova. În anii 1990-1994 a fost deputat în parlamentul Republicii Moldova, dar din 1992 a stat mai mult la Tighina sau Tiraspol, fiind unul dintre ideologii regimului separatist. Ca autor de cărţi de istorie şi publicist, iată ce scrie dl Safonov: Pe data de 13 şi 14 ianuarie (2013), la Cernăuţi va avea loc întâlnirea miniştrilor afacerilor externe ale Ucrainei şi Rusiei, Serghei Lavrov şi Leonid Kojara. În conformitate cu comentariul departamentului de politică externă rus, la întâlnire o atenţie deosebită va fi acordată reglementării conflictului moldo-transnistrean. Probabil, şi locul întâlnirii nu a fost ales întâmplător: România are pretenţii faţă de Nordul Bucovinei. Nu este exclus, că (întâlnirea) este un semnal, că în lupta împotriva „expansionismului românesc” Moscova şi Kievul, în cazul în care nu-şi vor uni (puterile), cel puţin îşi vor coordona eforturile. Despre aceasta citiţi în rubrica de autor a politologului de la Tiraspol Andrei Safonov, (articol scris special pentru RIA „Novîi reghion”. Tiraspol, 11 ianuarie 2013). Printre inepţiile obscurului personaj (Andrei Safonov) pot fi regăsite afirmaţii gratuite şi otrăvitoare precum: – A trecut timpul jumătăţilor de măsură!; – România – opera hidoasă a Tratatului de la Paris; – Dezmembrarea României. Curs rezumativ; – „Cartagina” bucureşteană trebuie distrusă. (N.R.) […]+ Sursa http://www.art-emis.ro/analize/1401-romania-trebuie-sa-dispara-de-pe-harta-lumii-serios.html
Titus Filipas