Da, Junimismul

Secolul XIX cultural românesc irumpea vulcanic în Epistema modernă prin influenţa vest europeană numită Ideologia Şcolilor Centrale (cum îi spun eu) sau paradigma thermidoriană (cum îi zice toată lumea). Până la Junimism, această Ideologie liberală centrală domină şi transformă România. Junimismul readuce la noi şansa Iluminismului pierdut în secolul XVIII. Societatea Junimea a fost influenţată indirect de Iluminismul scoţian. Primul filosof scoţian remarcabil a fost Francis Hutcheson. Iar acesta lega filosofia politică de estetică (sau invers) ! Criticul literar Titu Maiorescu a fost atât un estet, cât şi un mare om politic. Criticul literar american Alfred Kazin, remarcat pentru butada lui egocentrică „I love my worldliness, my snobbery, my ease”, afirma despre criticul literar în general că acesta-i un „gânditor, nu un artist, ultima postură întâmplându-se doar ca excepţie incidentală”. Alfred Kazin agrega o lungă istorie anglo-saxonă în materie de critică, începând cu anul 1864. Iar Junimea începea la Iași în anul 1863. În anul 1904, filosoful Constantin Rădulescu-Motru, format în spiritul Junimii, sumariza legătura dintre estetică şi filosofia politică în cartea Cultura română şi politicianismul. Prin sublinierea rolului principiului identităţii din logică, Rădulescu-Motru construia o punte până la Miron Costin, cel care dădea primul enunţ al principiului. Mai departe în timp, până la Unirea de la anul 1600, continuitatea noastră culturală este marcată de un galop continuu al ideilor şi faptelor culturale. Observând dincolo de anul 1600, în secolul XVI, aflăm Epistemologia lui Coresi ca bun început al tradiţiei noastre în Discurs.
Titus Filipas

Etichete: , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: