Pe Mappa Europae din 1536, Europa susţine în mâna dreaptă, Sicilia. Este de fapt, îndrăznesc eu să interpretez, Regatul celor două Sicilii, “primul stat modern din istorie”, cum ne spunea nouă la liceul Fraţii Buzeşti din Craiova, bătrânul profesor căruia cu drag îi spuneam Tata Uda. El ne vorbea de asemenea foarte mult despre familia normandă de Hauteville. Dar să revin la cartografia medievală. Tînărul Roger II de Hauteville a fost bine educat de profesori greci şi arabi. În Regatul Siciliilor, cultura maură persistă şi după anul 1140, atunci când capitala oficială a Regatului celor două Sicilii este mutată la Napoli. Ciudat, întotdeauna Roger II de Hauteville mai curând vorbea cu savanţii arabi decât cu monahii creştini. Din cauza aceasta, Roger II de Hauteville va refuza invitaţiile papalităţii de a conduce ori de a participa la acţiunea cruciată din Orient contra islamicilor. Regele normand al „Siciliilor” conversează mult cu geograful arab Abu Abdallah Mohammed Ibn Mohammed Ibn Idris. Cunoscut de europeni ca ‘Al-Idrisi’s’. Acesta va nara pe o carte întreagă cu titlul ‚Nuzhat al-mushtaq fî ikhtirâq al-âfâq’, prescurtat «Kitab-Rugiar » sau ‘Cartea lui Roger’, subiectele discutate atunci. Lucrarea este evaluată acum drept una dintre cele mai importante opere de geografie ale Evului Mediu. «Kitab-Rugiar » era însoţită de un mare planisfer de argint. Înfăţişând cu migală detalii din geografia lumii cunoscute, mai ales din surse islamice. Prin contrast, hărţile desenate de creştinii de atunci erau de o simplitate învecinată cu sărăcia spirituală. Acele hărţi creştine purtau numele de ‘hărţi Tau’, cum i se mai zice pe greceşte literei latineşti « T ». Cartografia creştină a lui Tau era chiar simplissimă. Totul începea desenându-se un cerc tăiat de un diametru orizontal. Se mai desena o rază verticală, din centrul cercului în jos. În fine, se inscripţiona : ‚Asia’ pe câmpul semicercului superior, ‚Europa’ în cadranul stâng, şi ‚Africa’ pe cadranul din dreapta. Aceasta era „Lumea întreagă” în reprezentarea Evului Mediu creştin. Acum rotiţi totul cu 180 de grade, şi puneţi deasupra o cruce : Harta simplă a Lumii Vechi devenea simbolul mistic pentru ‘Întreaga creştinătate’. În faimosul scriptorium pentru manuscrise ottoniene cu iluminuri de la mănăstirea Reichenau, imaginea unui Christus Pantokrator, Christos Atotstăpânitorul, susţine ‘Întreaga creştinătate’. Sub imboldul ideilor transmise de planisferul lui Roger şi Idris, europenii încearcă să folosească şi resurse informaţionale mai vechi, proprii lumii romane, caracterizate prin mult mai multă acurateţe şi prin mult mai multe detalii decât hărţile Tau. Probabil că aşa se explică parţial şi misterul reapariţiei celebrei Tabula Peutingeriana tocmai după acel timp al editării Cărţii lui Roger. Ca locuitor din Craiova, identificată cu Pelendava de pe Tabula Peutingeriana, trebuie să îi mulţumesc poate geografului Idris şi lui Roger II de Hauteville pentru impulsul pe care l-au imprimat renaşterii cartografiei europene prin conversaţiile lor despre lume. Este de presupus că Tabula Peutingeriana a fost folosită şi de către Carol Robert din ramura siciliană a casei de Anjou, atunci când şi-a planificat campania de la 1330 din Ţara Românească, si când tactica cavaleriei grele inventată de normanzii sicilieni nu a mai funcţionat. Reapariţia hărţii vechilor drumuri romane din Balcani şi Europa sprijină totodată foarte bine şi ipoteza că la acel timp, bazileul Manuel I Comnenul, marele contemporan al lui Roger II de Hauteville, plănuia să construiască o nouă infrastructură de drumuri romane pentru susţinerea Oikumenei ungrovlahice după ce renunţase să mai recucerească Romania Ierusalimului pentru Imperiul său.
Titus Filipas
Etichete: Adrian Năstase, Nova Roma, Romania Neoacquistica, Romania Orientală, România, Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 