Teoretician al politicii de maghiarizare

István Széchenyi (1791 – 1860) a fost un teoretician vizionar al politicii proactive de maghiarizare (ca să nu zic politică de maghiarizare forţată). István Széchenyi a murit cu şapte ani înainte de Ausgleich, atunci când cancelarul habsburgic Von Beust fondează statul Kakania (după terminologia folosită de Robert Musil), altminteri statul K und K ori “împărăţia chezaro-crăiască”, după ai noştri. Contele Von Beust a luat acea decizie naivă consecutiv înfrângerilor suferite de statul habsburgic la Solferino* şi Sadowa. Dar ea va furniza dinamism şi substanţă de lucru maghiarizării pe vremuri numai teoretizate de contele Széchenyi. Într-adevăr, acesta spunea : ,,Ungaria n-a fost” (sau ,,Ungaria nu este”, aş interpreta recunoaşterea pe care o făcea Széchenyi). Însă contele adăuga imediat : “Ea va fi abia.” După Ausgleich, prin implementarea teoriei lui István Széchenyi, un număr de la două până la trei milioane de români aflaţi pe teritoriul dintre Dunăre şi frontiera maghiaro- română recunoscută la Trianon în 1920 au fost maghiarizaţi forţat. *În bătălia de la Solferino se întâmplase, din nou!, o hecatombă românească. Cântecul popular ardelenesc o consemnează : „La Zolfărino ghe vale,/Mere-un ghenăral călare/Și tot strigă-n gura mare:/―Împărache înălțache!/Pugne pașe, nu che bache,/Că-ți perzi cătagnele toake!”
Titus Filipas

Etichete: , , , , , ,


%d blogeri au apreciat: