Panica morală prezentă în poezie, filosofie, tehnologie

Mihai Eminescu ne construia (poate numai pentru uzul referatelor şcolare viitoare 🙂 ) un caz de panică morală prin versurile : „Dintre sute de catarge/Care lasă malurile,/Câte oare le vor sparge/Vânturile, valurile?//Dintre pasări călătoare/Ce străbat pământurile,/Câte-o să le-nece oare/Valurile, vânturile?//De-i goni fie norocul,/Fie idealurile,/Te urmează în tot locul/Vânturile, valurile.//Nențeles rămâne gândul/Ce-ți străbate cânturile,/Zboară vecinic, îngânându-l,/Valurile, vânturile.” Descifrăm panica morală la filosoful elen Socrate, care se neliniştea pentru faptul că învăţarea scrierii va distruge memoria tinerilor şi îi va împiedica să înveţe arta argumentaţiei. Însă o nelinişte asemănătoare va fi constatată de Iulius Cezar în Galia. În De Bello Gallico, Iulius Cezar nota împotrivirea sacerdoţilor druizi ca tinerii gali să înveţe citirea: scrisul şi cititul îi opresc să reţină istoria ca memorie vie. În ecou la acel pasaj din Bello Gallico, Jacques Derrida va observa că „scrierea, în momentul său nonfonetic, trădează viaţa”. Galii sunt înrudiţi cu dacii. Poate de aceea strămoşii noştri autohtoni ne-au lăsat atât de puţine documente scrise : din nişte motive complexe ce ţin de „panica morală filosofică”. Dar „panica morală” în tehnologie ? Cercetătoarea Genevieve Bell de la compania Intel spune că acest tip de panică se întâlneşte atunci când se realizează simultan trei condiţii : 1. Tehnologia respectivă trebuie să schimbe raportul nostru, al omului, cu timpul. 2. Tehnologia respectivă trebuie să schimbe raportul nostru, al omului, cu spaţiul. 3. Tehnologia respectivă trebuie să schimbe relaţiile noastre cu semenii.
Titus Filipas

Etichete: , , ,


%d blogeri au apreciat: