Inegalitatea socială în epoca Smartphone

În acord cu domnul Larry Mishel, preşedintele Institutului de politică economică din America (the Economic Policy Institute), la ora actuală economia USA funcţionează numai în avantajul unui singur procent din populaţia USA. Exprimarea lui a fost într-o prezentare PowerPoint la conferinţa asociaţiei economice americane American Economic Association pe tema “Inequality in America.”. Cele două conferinţe precedente fuseseră destinate subiectelor înrudite “Extreme Wage Inequality” şi “Taxes, Transfers and Inequality.” http://www.nytimes.com/2013/01/20/magazine/income-inequality.html?hp&_r=0 Citez patru puncte din prezentarea PowerPoint : 1. Inegalitatea extremă de venituri constituie criza financiară reală. 2. Există multe discuţii contradictorii în legătură cu identificarea cauzelor acestei situaţii. 3. Există de asemenea discuţii dacă situaţia aceasta este un “lucru bun” ori un “lucru rău”4. Dar încă există speranţe de ameliorare a veniturilor pentru restul de 99 procente din populaţia USA. Pe măsură ce presiunea crizei financiare este slăbită, economiştii americani îşi îndreaptă atenţia spre criza mai subtilă, dar probabil încă mai supărătoare, ce se dezvoltă în prezent : creşterea semnificativă a inegalităţii de venituri. Cea mai mare parte a condiţiei de viaţă pe care noi o denumim “modul de viaţă american” îşi are foarte probabil rădăcinile în situaţia economică care domnea între anii 1900 şi 1978. Acea situaţie se poate descrie ca fiind o “creştere economică împărtăşită” (shared economic growth). În perioada amintită, la fiecare 20 de ani (la fiecare nouă generaţie), bunăstarea economică devenea tot mai evidentă. Chiar şi generaţia care a trecut în floarea vârstei prin Depresiune, a recuperat ceea ce pierduse atunci. În decada anilor ’50, America a întrat în era pe care economiştii o denumesc “the Great Compression”, perioadă în care muncitorii americani — prin mijlocirea sindicatelor şi a Securităţii Sociale, printre alţi factori — au capturat o parte considerabilă din creşterea economică înregistrată de USA. Dar în prezent există mult dezacord de evaluare şi chiar confuzie în legătură ce ceea ce s-a întâmplat de fapt în acei ani fericiţi. A fost aceea o Epocă de Aur în care înţeleapta administraţie din USA a ghidat economia către echitatea socială ? Sau a fost mai curând o perioadă caracterizată prin impozitări foarte mari pe venituri (până la începutul anilor ’60s, vârful ratei de taxare marginală era de 90 %) şi de interferenţă birocratică a statului în funcţionarea economiei americane ? Oricum, the Great Compression a lăsat în urma sa o “Great Divergence”. În acord cu datele Biroului pentru Buget al Congresului American, după anul 1979, majoritatea inferioară în venituri a populaţiei americane, anume 80 % dintre familiiile americane, a putut constata a cădere accentuată a părţii ce le revenea din venitul ţării, în vreme ce topul de 20 % dintre familiile americane cu venituri superioare au putut constata numai creşteri modeste. Dar bineînţeles, topul de 1 % — şi încă mai accentuat pentru topul de 0.1% percent — a putut constata cum veniturile lor cresc stratosferic. Această foarte subţire elită ia circa un sfert din veniturile naţiunii şi deţine controlul peste jumătate din bogăţia naţiunii americane. Explicaţia standard care se dă acestei situaţii neplăcute este : schimbările tehnologice sunt de vină. Creşterea numărului de laptopuri prinse în reţele, şi nenumăratele lor iterări, i-a ajutat extrem de mult pe profesioniştii de înaltă educaţie, tot după cum absenţa dispozitivelor IT care costă mult a creat bariere evidente la intrarea pe noua piaţă a muncii supercalificate şi a contribuit ca să devină irelevanţi pentru economie pe muncitorii mai puţin educaţi care lucrează pe liniile de producţie ale fabricilor (de aici şi delocalizarea foarte facilă şi foarte frecventă a proceselor de producţie). Această explicaţie a inegalităţii sociale din prezent a primit denumirea de teoria economică S.B.T.C. (de la “skill-biased technical change”). În ultimele două decenii, domnul Larry Mishel s-a făcut remarcat prin faptul că a fost un critic constant al teoriei S.B.T.C. ca explicaţie validă pentru creşterea inegalităţii sociale în USA. Domnul Larry Mishel argumentează că inovaţia tehnologică pe scară largă a crescut într-un ritm staţionar pe o lungă durată de timp, şi din acest motiv fenomenul acestei creşteri de inovaţie nu poate explica recenta explozie înregistrată de inegalitatea socială. Inovaţiile tehnologice introduse în procesele de afaceri implicând producţia, precum căile ferate, telegraful, banda transportoare a lui Henry Ford I-ul, maşinile de extrudat plasticul ale anilor 1960 etc, pot fi etalate pe o durată de timp mai mare de un secol. Computerele şi Internetul, perorează Larry Mishel, sunt doar nişte exemple mai noi dintr-un continuum cu multă vechime, şi ele nu pot explica dezvoltarea inegalităţii sociale extreme, care este un fenomen atât de recent în America. Însă domnul David Autor, care este un economist celebru, specializat în chestiunile forţei de muncă are altă opînie. Benzile transportoare din fabrici şi furnalele masive pentru producţia de oţel i-au făcut pe muncitorii blue-collar comparativ mai bogaţi, dar i-au lovit în veniturile lor pe meşteşugarii de mare talent, precum fierarii din feronerie şi meşterii dulgheri (celebrul “maistor” :-)) disponibilizaţi datorită fenomenului economic al producţiei de masă. Însă revoluţia IT pur şi simplu a augmentat acest tip de fenomen. Milioane de lucrători cu guler alb ori albastru au fost deplasaţi de la muncile lor din birouri sau din activităţile de producţie în fabrici şi i-au adus în situaţia să facă o competiţie pentru ocupaţii mai prost plătite, precum vânzarea în detaliu, servitul şi curăţenia în restaurantele fast-food, ori serviciile de tip paramedic din sectorul de sănătate ambulatoriu. Tehnologia IT i-a ajutat într-un mod disproporţionat pe cei având ocupaţii în care este utilizată într-un mod intensiv informaţia. Domnul David Autor mai spune că inegalitatea socială este doar un efect colateral rezultat din revoluţia digitală. Atât Larry Mishel cât şi David Autor fac parte din comitetul de consultanţi al preşedintelui Barack Obama pentru analiza situaţiei sociale din America. Atât Larry Mishel cât şi David Autor sunt de acord că fenomenul creşterii galopante a inegalităţii sociale submineazază democraţia precum şi creşterea economică în America. De asemenea, atât Larry Mishel cât şi David Autor sunt de acord că inegalitatea socială produce disperare printre muncitori şi corupţie printre cei bogaţi. Cu plăcere, şi prietenilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/01/17/raportul-jospin/
Titus Filipas

Etichete:


%d blogeri au apreciat: