Cât de importantă este integrarea într-un discurs ?

Mă întorc la cartea lui Jared Diamond despre “Ce putem să învăţăm de la societăţile tradiţionale?” Nicolae Ceauşescu a căzut tocmai pentru că a luptat feroce împotriva societăţii tradiţionale, de exemplu economia răzeşească descrisă de împăratul Mavrichie în Strateghikon, şi bazată pe valori fiziocrate descifrate, integrate într-un discurs din Epoca Luminilor. Copernic a tradus epistolele lui Theofilact din Simocatta despre împăratul Mavrichie şi cea dintâi consemnare a limbajului protoromânesc. Cât de importantă este integrarea într-un discurs, adică intrarea în Epistemă ? Recenzia la cartea lui Jared Diamond din NYT oferă un exemplu doveditor. Într-o societate tribală (indienii Pirahã) exista obiceiul ca femeile să nu fie asistate la naştere deşi tribul era perfect conştient de eveniment. Lingvistul Steve Sheldon a fost martor la asemenea naştere pe o plajă. Femeia suferea cumplit şi cerea ajutor. Aşa cerea tradiţia. Dar niciunul dintre oamenii ori femeile tribului nu trebuia să ofere ajutor. Numitul Sheldon care, subliniez, se ocupa meseriaş de Discurs şi Epistemă, a intervenit, dar a fost blocat de oamenii tribului. Dimineaţa, femeia şi pruncul au fost găsiţi morţi pe plajă. În tabloul revoluţiei de la 1848 la noi, România este reprezentată printr-o femeie. Mai puţin se ştie că modelul a fost o scoţiancă, sora bună a scoţianului de la care provine denumirea “podului Grant.” Şi acum România se află în chinurile facerii. Moaşa cea pricepută se cheamă Epistema celei de a doua modernităţi.
Titus Filipas

Etichete: , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat: