Lucrurile nu sunt simple

România este acum, mai ales după mişcările civice anti-Băsescu, într-un posibil final de epocă fanariotă. Urmează, plauzibil, eu cel puţin aşa doresc, o revoluţie educaţională, şi o necesară înflorire naţionalistă în siajul vechilor idei paradigmatice care au oprit în urmă cu 200 de ani căderea noastră în nefiinţă. Infatuatul şi ignarul preşedinte al Comisiei de Etică din cadrul Universităţii din Bucureşti, profesorul dr. Marian Popescu de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, habar nu are ce vorbeşte atunci când spune : “În urmă cu 200 de ani, ACADEMIA a stabilit normele de etică după care se constată un plagiat.” Sîntem acum, parcă în Anul Domnului 2012. Deci “în urmă cu 200 de ani” înseamnă Anul Domnului 1812. Nu, Profule dr. Marian Popescu, “în urmă cu 200 de ani” lucrau pentru România doar pruncii noştri quintesenţiali : Petrache Poenaru şi Ioan Eliade Rădulescu. Ei citeau pe franţuzeşte cărţile de Ideologie primară (scrise de Antoine Destutt de Tracy) şi le comentau pe româneşte. Ei au lărgit pentru toţi rumânii şcolirea prin metoda lancasteriană, ei au inserat ca pe un acquis de valoare nepreţuită paradigma thermidoriană (prezentă şi în Jeffersonianismul american) în ideologia naţionalismului românesc. Similar, după 29 iulie 2012, dacă DA, atunci structura instituţională a şcolii româneşti poate fi ameliorată printr-o agregare cu trei structuri asociative : 1/Agenda 21 de proximitate a şcolii (pentru principiile Brundtland) ; 2/ Laboratoarele de fabrică şcolară unde se învaţă noile metode de producţie (deja Alvin Toffler ne vorbea despre acestea în „Al treilea val”); 3/ Comunităţile anarho-epistemice pentru inovaţia industrială (să nu uităm că în Belle Époque avionul nu a fost inventat de universităţi, ci de comunităţile anarho-epistemice) şi crearea germenilor de întreprindere/startups. Dacă NU pe 29 iulie 2012, înseamnă că ideea de România a primit un NU hotărât de la populaţie.
Titus Filipas

Etichete: , , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: