Archive for mai 2012

Cine stabileşte gradul de “seriozitate a riscurilor” pentru români ?

mai 24, 2012

La discuţia cu trimisul special al secretarului de stat al SUA pentru Energie în Eurasia, preşedintele nostru jucător Traian Băsescu a declarat că este necesară o strategie de lămurire a populaţiei cum că exploatarea gazelor de şist nu prezintă riscuri serioase. „În orice caz, privind energia, trebuie să recunoaştem că în România avem deja o dezbatere privind gazele de şist şi trebuie să dezvoltăm o strategie de a explica populaţiei că nu sunt riscuri serioase cu aceste gaze”, a zis Băsescu. Cine stabileşte gradul de “seriozitate a riscurilor” pentru români ? Domnul Mark Gitenstein ? La întâlnirea numită a fost prezent şi ambasadorul SUA în România, Mark Gitenstein. Domnia sa anunţa o discuţie şi cu ministrul Daniel Chiţoiu despre moratoriul referitor la exploatarea gazelor de şist. Ambasadorul Gitenstein : „Dacă veţi decide că există gaze de şist şi veţi dori să le exploataţi, va trebui să existe un plan transparent, care să îi asigure pe oameni că nu este afectat mediul înconjurător. Aşa am procedat în SUA, unde a existat o comisie în cadrul Departamentului pentru Energie, aşa-numita comisie a lui Deutch, care a elaborat un întreg plan privind exploatarea gazelor de şist. Cred că ar fi înţelept ca Guvernul României să analizeze acel plan.” La întâlnirea următoare cu ministrul Chiţoiu „a fost decisă, de comun acord, constituirea unui grup de lucru româno-american, la nivel de experţi, care să analizeze impactul explorării gazelor de şist asupra mediului înconjurător şi asupra populaţiei. S-a convenit că sunt necesare o mai mare transparenţă şi o mai bună informare a publicului român despre tehnologiile, procedurile, dar şi despre avantajele explorării şi exploatării acestor resurse naturale.” Dar în ceea ce priveşte evaluarea de impact ambiental produs de noile industrii şi noile tipuri de exploatări de resurse, cei mai buni specialişti din lume nu sunt americanii, ci vest-europenii! Aşa se explică de ce Germania şi Franţa au interzis tehnologia de hydrofracking pe teritoriile lor, deşi posedă rezerve uriaşe de gaze de şist ce nu se află în zone seismic. Germania şi Franţa au cei mai buni specialişti din lume în evaluarea impactului ambiental potenţial prin metodologia numită Life Cycle Analysis (LCA). În acel viitor grup de lucru restrains, şi strict româno-american, pentru evaluarea impactului ambiental potenţial al fracturării hidraulice a rocilor geofizice poroase din România (reamintesc că aquiferele sunt de asemenea asociate cu aceste roci geofizice poroase), cred că ar trebui invitat cel puţin unul dintre specialiştii vest-europeni cei mai buni în metodologia LCA.
Titus Filipas

Ghiculeştii, o identitate românească

mai 24, 2012

Am vorbit de mai multe ori despre Capitulaţiunea din 1740 de la Constantinopol, prin care principatului moldovenesc i se recunoştea ca fiind legitimă frontiera răsăriteană pe Bugul pontic. Am aflat despre situaţia aceasta citind Memoriile lui Winston Churchill despre cel de al doilea război mondial. Winston Churchill dădea informaţia ca să justifice de ce a recunoscut ca fiind totalmente legitimă frontiera pe Bug pentru România condusă de Ion Antonescu. Atunci, guvernul UK a trimis chiar şi o notificare guvernului român privitor la chestiune. De ce nu apare acum la lumină acest document, cine este interesat să-l ţină ascuns şi din ce raţiuni ? Pasajul din Memoriile lui Churchill m-a îndemnat spre căutări pe care doar cyborghizarea mi le-a permis. Capitulaţiunea din 1740 de la Constantinopol a fost încheiată sub puternica influenţă a diplomaţiei franceze (care, de altminteri, a scos la lumină şi Cronica de la 830 despre Bolohoveni şi cetăţile lor ; Ţara Bolohovenilor a devenit acum Basarabia şi Transnistria, precum şi Middle Earth în mitologia lui J.R.R. Tolkien, de ce nu scrie chiar nimic despre mitul acesta infatuatul şi ignarul Lucian Boia ?). Atunci când s-a încheiat Capitulaţiunea din 1740 de la Constantinopol, domnitor în Moldova era Grigore Ghica al II-lea, prinţ al Sfântului Imperiu Roman şi un fals fanariot. De câte ori am scris “fals fanariot”, am fost atacat virulent de LePrinceVolodea. Totuşi, cum dovedeşte documentul http://en.wikipedia.org/wiki/Ghica_family , Ghiculeştii au identitate românească.
Titus Filipas

Gluma parlamentarului Paleologu

mai 23, 2012

Paleologu, despre preferinţa partidelor pentru uninominal: „Calci pe greblă şi te pocneşte în nas” http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/paleologu-despre-preferinta-partidelor-pentru-uninominal-calci-pe-grebla-si-te-pocneste-in-nas-264873.html Gluma lui Toader Paleologu nici măcar nu-i originală. A fost scrisă de Iacob Negruzzi în „Copii de pe natură, portrete satirice în proză şi versuri” publicată la 1874. De ce se teme Toderaş Paleologu să citeze numele junimistului Iacob Negruzzi în Parlamentul României de acum ?
Titus Filipas

Trupurile moldovenilor

mai 22, 2012

Slobodan Miloşevici masa în decembrie 1989 trupe iugoslave la graniţa cu Banatul. De ce ? După primul război mondial, trupele sârbeşti îşi stabiliseră Cartierul General la Timişoara, n-au vrut timp un an să părăsească Banatul de Timişoara ! Numai demersul diplomatic al lui Ionel Brătianu pe lângă Clemenceau a reuşit să dezamorseze blocajul. Dar numai pe jumătate. Sârbii n-au vrut să părăsească totuşi Banatul de Neo Planta, vechea denumire latină pe care sârbii au transformat-o în Novi Sad. Extrem de agresivul Slobodan Miloşevici dorea să profite de simulacrul de revoluţie din decembrie 1989 pentru a reocupa Timişoara. Ar fi urmat un masacru acolo, la fel cum au făcut sârbii la Srebreniţa. Erau de asemenea masate trupe ungureşti la graniţa românescă a Ungariei. De ce ? Ranchiunile sunt vechi. Armata ungară a primit o lovitură zdrobitoare din partea Armatei Regale Române în anul 1919. Dar în decembrie 1989, atât trupele sârbeşti, cât şi trupele ungureşti erau temătoare faţă de armata română de atunci. De ce ? Era condusă de doi generali de excepţie, care întrupau spiritul de luptă al anticului legionar roman. Vorbesc aici despre generalul Vasile Milea şi generalul Ştefan Guşe. Aceia care i-au cunoscut direct îmi povesteau nişte lucruri extraordinare despre calitatea lor, ca militari şi ca oameni. De aceea şi Iugoslavia, şi Ungaria, aşteptau mai întâi intervenţia trupelor sovietice în România pentru a trimite şi trupele lor. Armata 14 din Transnistria era deja pregătită. Planul de luptă prevedea ca în 6 ore după ce Gorbaciov dă „verde” la acţiune, armata 14 să ocupe Bucureştiul. Totuşi, la acel moment, Mihail Gorbaciov menţinea un grad înalt de comunicare cu deputaţii basarabeni români aleşi în Parlamentul/Sovietul de la Moscova. Deputaţii basarabeni români, realmente nişte elite intelectuale, i-au transmis lui Mihail Gorbaciov determinarea tinerilor moldoveni de a se opune cu trupurile lor mişcării tancurilor sovietice către România! Mihail Gorbaciov ţinea foarte mult la „son image de marque” ca umanist, aşa că a contramandat ordinul. Tentativa de „rivuluţie 🙂 din decembrie” ar fi fost avortată, păcat că nu s-a întâmplat aşa!, dacă nu intervenea trădarea generalului Victor Atanase Stănculescu. Acest alogen l-a împuşcat ca un laş pe generalul român Vasile Milea.
Titus Filipas

A murit Irina Mavrodin

mai 22, 2012

A murit poeta, eseista şi traducătoarea Irina Mavrodin http://www.romanialibera.ro/cultura/carte/a-murit-poeta-eseista-si-traducatoarea-irina-mavrodin-264844.html Bunul Dumnezeu să o ierte şi odihnească ! Îmi place titlul ei de carte: “Stendhal. Scriitură şi cunoaştere” (apărută la editura Albatros în anul 1985). Dovedeşte o extraordinară acuitate de observator cultural. Spuneam că Ideologia primară unifică domeniile de cunoaştere care ţin de Trivium şi de Quadrivium. Mai vorbeam pe un fir mai vechi despre faptul că reforma şcolară întreprinsă cu succes de Antoine Destutt de Tracy, când Ideologia primară era paradigma dominantă în Franţa, a creat sistemul Şcolilor Centrale. Stendhal şi-a făcut studiile la Şcoala Centrală din Grenoble, unde a intrat pe data de 21 noiembrie 1796. În romanul „Viaţa lui Henri Brulard”, Stendhal descrie acea perioadă petrecută la Şcoala Centrală. Oricum, şcoala aceasta îi focalizează interesul către psihologie, interes ce se vede în toate romanele sale. Ideologul Antoine Destutt de Tracy nu a fost profesorul lui Henri Beyle (numele real) la Grenoble. Dar ei se vor întâlni, mai târziu, într-un salon de conversaţii. Dau chiar şi acelaşi titlu, pentru două cărţi diferite. Mai întâi, Antoine Destutt de Tracy a scris “De l’Amour” ca un capitol final la Elementele sale de Ideologie primară. În salonul literar ştiinţific pe care de Tracy îl facilita şi modera, cei invitaţi acolo puteau citi şi comenta manuscrisele lui înainte de a fi tipărite. Capitolul acesta “De l’Amour” a stârnit cele mai multe obiecţii şi controverse. Madame de Staël a fost pur şi simplu oripilată. Alţii, doar scandalizaţi. Din nou, Antoine Destutt de Tracy a trimis manuscrisul preşedintelui American Thomas Jefferson. Însoţit de rugămintea de a-l traduce şi tipări, fără numele autorului. Thomas Jefferson nu s-a potrivit. La atâtea reacţii de respingere, Antoine Destutt de Tracy arde manuscrisul său franţuzesc, fără să-l fi publicat. Dar cumva, cartea “De l’Amour” scapă. Va fi tradusă, publicată, în Italia şi în limba italiană. Cum se explică aceasta ? Salonul lui Antoine Destutt de Tracy era frecventat şi de italieni. În fond, era o tradiţie de familie. Mama lui Antoine Destutt de Tracy era italiancă şi de asemenea ea gerase un salon literar propriu. Manuscrisul “De l’Amour” a fost copiat la timp de un intelectual italian sosit în casa lui de Tracy. A fost tradus de filosoful Giuseppe Compagnoni, şi cartea a fost publicată la Milano în anul 1819. Împreună cu toate Elementele de Ideologie primară. Nu ştiu dacă o traducere românească atunci ar fi avut cititori, fără să mai vorbim despre succes ! În anul 1819, Stendhal se afla în Italia, cumpără şi citeşte cartea “De l’Amour” a lui Destutt. În decembrie 1919, Stendhal începe a scrie propriul lui text “De l’Amour”, unde foloseşte pentru a descrie naşterea iubirii o analogie împrumutată din ştiinţele fizice, anume fenomenul de “cristalizare”. Evident, analogiile nu sunt judecăţi de valoare. Când contele Antoine Destutt de Tracy citeşte cartea lui Stendhal, mărturiseşte că “nu a înţeles nimic”. Mărturia ne va fi transmisă de către Sarah Newton Destutt, soţia lui Victor Destutt de Tracy şi nora acestui Ideolog primar Antoine Destutt de Tracy. Sarah Newton era nepoata surorii vitrege a savantului englez Isaac Newton.
Titus Filipas

Românul ca Dănilă Prepeleac

mai 22, 2012

Dacă nu culege după o ploaie cu mană cerească, dacă nu găseşte o comoară, dacă nu jefuieşte resursele naturale pe care le-a dăruit Dumnezeu altuia (vezi jaful din Irlanda comis de credinciosul Oliver Cromwell), orice acţiune economică înseamnă o sărăcire pentru cel care o efectuează. Ion Creangă ilustrează (în povestirea Dănilă Prepeleac) o secvenţă de asemenea acte economice care pentru erou înseamnă augmentarea sărăciei. +Erau odată într-un sat doi frați […] Fratele cel sărac — sărac să fie de păcate! — tot avea și el o pereche de boi, dar colè: porumbi la păr, tineri, nalți de trup, țepoși la coarne, amândoi cudalbi, țintați în frunte, ciolănoși și groși, cum sunt mai buni de înjugat la car, de ieșit cu dânșii în lume și de făcut treabă. Dar plug, grapă, teleagă, sanie, car, tânjală, cârceie, coasă, hreapcă, țăpoi, greblă și câte alte lucruri ce trebuiesc omului gospodar nici că se aflau la casa acestui om nesocotit. Și când avea trebuință de asemene lucruri, totdeauna supăra pe alții, iară mai ales pe frate-său, care avea de toate. […]— Măi frate, zise într-o zi cel mai mare istuilalt; mi-e lehamite de frăția noastră!… Tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești ș-un car? Al meu l-ai hârbuit de tot. Hodorog! încolo, hodorog! pe dincolo, carul se strică. Ș-apoi, știi vorba ceea: “Dă-ți, popă, pintenii și bate iapa cu călcâiele”./— Apoi, dă, frate, zise istalalt, scărpinându-se în cap, ce să fac?/— Ce să faci? Să te-nvăț eu: boii tăi sunt mari și frumoși; ia-i și-i du la iarmaroc, vinde-i și cumpără alții mai mici și mai ieftini, iar cu banii rămași cumpără-ți și un car, și iaca te-ai făcut gospodar./— Ia, știi că nu m-ai învățat rău? Așa am să fac.Zicând aceste, se duce la dânsul acasă, își ia boii de-o funie și pornește cu ei spre târg. […]Târgul era cam departe, și iarmarocul pe sfârșite. […]Mergând el cu Duman și Tălășman ai săi, tot înainte spre iarmaroc, tocmai pe când suia un deal lung și trăgănat, alt om venea dinspre târg cu un car nou, ce și-l cumpărase chiar atunci și pe care îl trăgea cu mâinile singur, la vale cu proptele și la deal cu opintele. Stai, prietene, zise ist cu boii, care se tot smunceau din funie, văzând troscotul cel fraged și mândru de pe lângă drum. Stai puțin cu carul, c-am să-ți spun ceva. […] Carul dumitale parcă merge singur. […] Hai să facem treampa; dă-mi carul, și na-ți boii. Nu vreau să le mai port grija în spate: ba fân, ba ocol, ba să nu-i mănânce lupii, ba de multe de toate… Oi fi eu vrednic să trag un car, mai ales dacă merge singur. […] Apoi își ia și el carul și pornește tot la vale înapoi spre casă./ — Aho! car nebun, aho! Când te-oi încărca zdravăn cu saci de la moară, ori cu fân din țarină, atunci să mergi așa! […] Dar de la o vreme, valea s-a sfârșit și s-a început un deal; când să-l suie la deal, suie-l dacă poți!… […] Apoi cu mare greu hărtoiește carul într-o parte, îl oprește în loc, se pune pe proțap și se așterne pe gânduri. […]… Când iaca un om trecea iute spre târg c-o capră de vânzare./— Prietene, zise Dănilă, nu mi-i da capra ceea, să-ți dau carul ista? […]Cela nu se pune de pricină, dă capra și ia carul. […]+ Şi aşa mai departe. Ceea ce justifică poate sănătosul şi înţeleptul precept „Dolce farniente”. +Românii care au cumpărat acţiuni la Facebook au pierdut deja 500.000 de dolari. (Aceasta este o informaţie de pe stirileprotv.ro.) 70 de români caută acum butonul “dislike” pe celebra reţea de socializare, după ce au cheltuit o jumătate de milion de dolari ca să-şi cumpere acţiuni la Facebook. În loc să crească, aşa cum s-au aşteptat, în a doua zi de tranzacţionare, preţul nu se mai opreşte din scădere. În primele ore din şedinţa bursei new-yorkeze Nasdaq, acţiunile au coborât cu peste 10%.+
Titus Filipas

Ambasadorul Mark Gitenstein împotriva spiritului Jeffersonian

mai 22, 2012

Cum l-ar vedea oare, moralmente, preşedintele Thomas Jefferson pe domnul Mark Gitenstein acţionând acum în România ? Probabil ar fi dezamăgit că Statele Unite ale Americii au trimis un asemenea ambasador în Europa. Dar mă îndoiesc că domnul Mark Gitenstein este un Jeffersonian. Totodată sînt absolut sigur că domnul Mark Gitenstein nu ar avea curajul să declare aşa ceva opiniei publice din SUA. Reamintesc ceea ce am spus frecvent pe blog : Jeffersonianismul este singurul curent din doctrina politică americană care îi favorizează pe români. Iar domnul Mark Gitenstein acţionează hotărât şi în modul cel mai evident împotriva intereselor românilor. Care, totuşi, ţinem foarte mult să îi amintim deşi nu ne citeşte comentariile, în politica de stat naţional acţionează după o ideologie construită doctrinar la fel –mutatis mutandis- ca Jeffersoniasmul American. Nu ştiu de ce sînt convins că ambasadorul Mark Gitenstein, dacă ar citi prin miracol despre Ideologia primară a lui Destutt de Tracy, nu ar înţelege nimic. Deşi chiar preşedintele American Thomas Jefferson a tradus pe vremuri unul dintre textele fundamentale scrise de contele Antoine Destutt de Tracy. Un text apoi tipărit în limba engleză şi utilizat ca manual pentru învăţarea economiei politice la colegiul virginian William and Mary. Bănuiesc însă că ambasadorul Mark Gitenstein este într-o considerabilă măsură mai mult asemănător preşedintelui Traian Băsescu, decât asemănător preşedintelui Thomas Jefferson. La fel ca Traian Băsescu, nici domnul Mark Gitenstein nu se încurcă în “fineţuri” ideologice. Mai ales că aici este vorba despre o paradigmă datând din vremea situată între Iluminism şi Romantism (vorbind despre Melancolie, romanticul Chateaubriand scria, fireşte că ironic – aici Chateaubriand era identic în opinii cu Napoleon- “Sîntem cu toţii gânditori, deci Ideologi” ; Chateaubriand scria “Que de penseurs!” dar contextul depreciativ era Ideologia primară). Dacă poporul român a pierdut Iluminismul din cauza jugului fanariot („Grecismul năbuşi limba noastră, clasele avute abia mai îngânau limba părinţilor lor şi numele de Român devenise un nume de dispreţ; limba greacă comanda de pe Tron drepturile şi datoriile oamenilor, dascălii greci ocupau catedrele în şcoala domnească şi tot în limba greacă se ridicau imnurile la cer, pe când cea română abia se mai auzea pe lungul brazdei, în monologul plugarului ce mână boii” scria primul Ion Brătianu) geniul Romantismului a făurit ideologia naţionalismului românesc „turnând în formă nouă limba veche și-nțeleaptă”. Este păcat că ambasadorul Mark Gitenstein nu înţelege ideologia acestui popor în a cărui ţară domnia sa reprezintă America ! America, America, America, chiar nu mai contează ideea aceasta ? Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2012/05/21/cine-face-politica-externa-a-tarii/

Titus Filipas

Reducerea costurilor învăţăturii superioare

mai 21, 2012

Ideologia primară, situată între Psihologie şi Metafizică, unifică domeniile de cunoaştere ce ţin de Trivium şi Quadrivium. Asimilarea Ideologiei primare face posibilă reducerea costurilor învăţăturii superioare. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2012/05/21/the-money-channel-ora-18-15/

Titus Filipas

MINISTERUL REDRESĂRII PRODUCTIVE

mai 21, 2012

O noutate în construcţia guvernului francez propus de preşedintele François Hollande : apariţia ministerului REDRESĂRII PRODUCTIVE http://www.liberation.fr/politiques/2012/05/20/bayrou-prend-la-defense-de-montebourg-et-de-son-ministere-du-redressement-productif_820042 S-a ironizat mult în media pe tema aceasta. Un sprijin nelimitat soseşte, oarecum surprinzător, din partea preşedintelui partidului Modem, profesorul de liceu (dar professeur agrégé, examenul pentru obţinerea gradului de professeur agrégé este mai dificil decât un examen de doctorat, titlul conferă şi dreptul de a preda în învăţământul superior, invenţia aceasta în educaţie aparţine Ideologilor primari şi a fost aprobată de Napoleon Bonaparte) François Bayrou. Acesta declară : Misiunea acestui guvern al redresării productive este de fapt misiunea principală a guvernului francez acum. “Vom înregistra poate eşecuri, dar trebuie să încercăm cele mai îndrăzneţe soluţii”, a spus noul ministru, Arnaud Montebourg.
Titus Filipas

Se trag secuii din siculi ?

mai 21, 2012

Tu spui :+Secuii îi au ca strămoşi pe SICULII care erau originari din centrul peninsulei italice şi care au dat şi numele Siciliei de azi+ Chiar şi articolul despre secui din Wikipedia de Limba Română http://ro.wikipedia.org/wiki/Secui depreciază această ipoteză, ca fiind “puțin plauzibilă”. Dar, în fine, dacă vrei tu, hai să evaluăm independent ipoteza. Autorul latin Marcus Tullius Cicero (născut la 106 î.Hr. şi decedat la 43 î.Hr.) a fost ales questor în Sicilia în anul 75 î.Hr. şi a rămas acolo vreo cinci ani. A scris extins despre populaţie, agricultură, impozitări şi oraşe. Populaţia cunoştea elina şi latina. Deci dacă secuii proveneau din Sicilia, ar fi ştiut şi ei ceva rudimente din aceste limbaje sacre. Dar certamente nu este cazul ! În fine, să trecem peste acest impediment, plus itinerariul. Să admitem că secuii tăi au avut un ghid genial, anume pe Hannibal. Pentru că nu ar fi fost cu totul imposibilă o întâlnire între siculii originari, din Sicilia, şi cartaginezul Hannibal (născut la 247 î.Hr. şi decedat la 183 î.Hr.). În finalul vieţii, fiind urmărit de romani, a ajuns pe malul Mării Negre, în Bithynia. Fireşte, Cicero scrie despre aceasta, dar nu spune că ar fi călăuzit o transhumanţă de siculi, ce s-ar fi descurcat apoi pe cont propriu, până în Harghita. Şi nici alţi autori antici nu vorbesc despre această transhumanţă a siculilor care vor deveni secui la capătul drumului lor lung şi întortocheat (poţi să ne furnizezi o hartă ?). Oricum, din centrul peninsulei italice siculii au plecat spre Sud, nu spre Nord, deci se exclude un itinerar pe rîul Savus, pe care ştim totuşi că Burebista a făcut un parcurs victorios cu dacii săi luptători.
Titus Filipas