Paternalismul asimetric

Crin Antonescu: “Sunt de acord cu Băsescu legat de necesitatea unei decizii privind exploatarea resurselor” http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/antonescu-sunt-de-acord-cu-basescu-legat-de-necesitatea-unei-decizii-privind-exploatarea-resurselor-260728.html “Preşedintele Traian Băsescu a cerut, marţi, noului ministru al Mediului şi Guvernului să analizeze rapid şi să decidă în legătură cu investiţiile de la Roşia Montană, Roşia Poieni şi gazele de şist. El a menţionat că este necesară o decizie rapidă a autorităţilor române în legătură cu investiţiile străine privind resursele naturale. Băsescu a menţionat că deciziile, de aprobare sau respingere, sunt de preferat actualei situaţii în care investitorii aşteaptă hotărâri din partea autorităţilor.” Abordarea “preşedintelui jucător” Traian Băsescu ţine de aşa-numitul paternalism libertarian ori asimetric http://en.wikipedia.org/wiki/Soft_paternalism Pe româneşte aceasta înseamnă că preşedintele jucător Traian Băsescu îşi asumă rolul de a da un “brânci” populaţiei către o decizie. Paternalismul asimetric a fost subliniat de către preşedinte prin distincţia categorică făcută între “cei care ştiu” şi aceia “care nu ştiu”. Primei categorii i-ar aparţine doar persoana preşedintelui jucător Traian Băsescu. Problema pentru un “biet român” ca mine este aceea că preşedintele jucător Traian Băsescu şi-a dovedit deja de nenumărate ori incompetenţa şi lipsa de cultură crasă în materie de economie politică, începând cu promisiunea goală din anul 2004 ”Să trăiţi bine!”. Dar acum este ceva cu mult mai grav, pentru că preşedintele Traian Băsescu vrea să impună unui întreg popor incultura sa! Opţiunile costă, opţiunile se identifică practic cu costurile înainte de orice monetarizare, şi costurile sunt suportate de poporul român, nu de familia Traian Băsescu! Revenind la Crin A., “Preşedintele PNL a spus că este adevărat că trebuie luată o decizie privind exploatarea resurselor. El nu a precizat însă ce decizie trebuie luată. Preşedintele PNL a mai spus că subiectul trebuie dezbătut public.” Domnul Adrian Năstase a subliniat foarte corect în ultimele zile că “problema gazelor de şist” nici măcar nu a fost conceptualizată bine pe româneşte, dară să fi fost normată prin legi parlamentare ! Aici pare să existe o convergenţă a sa cu naţional-liberalii, şi într-adevăr “subiectul trebuie dezbătut public.” Cum se procedează în lume, şi în primul rând în USA, ţara la care s-a referit Traian Băsescu ? Adevărul este că nici preşedintele Traian Băsescu nu ştia mare lucru despre această “referinţă”. Este în primul rând o chestiune de “evaluarea riscurilor”. Aici, pe blogul AN, am subliniat de câţiva ani, profitând de libertatea discuţiei permisă de domnul Adrian Năstase, necesitatea unei “culturi a percepţiei riscului” inclusă şi în programa şcolară, începând cu nivelul preuniversitar primar. O naţiune, şi ei da!, chiar sîntem o naţiune, Naţiunea Română, oricât ar cârti UDMR şi unele “alte minorităţi” reprezentate nepermis în Parlament, unde ei duc nu doar o politică egregios anti- românească, dar chiar o politică îndreptată contra prosperităţii tuturor cetăţenilor României, ei bine, o naţiune nu poate deveni prosperă decât dacă integrează trei tipuri de cunoaştere : 1/tehnico-productivă ; 2/ teoretică (bineînţeles, fără să fie legată de “noumen”) ; 3/ prudenţială. Taxonomia aceasta a cunoaşterii moderne era deja spusă de către Herr Immanuel Kant în Antropologia Pragmatică. Am mai zis, “cultura percepţiei riscului” ţine de cunoaşterea prudenţială. Dar să revenim la evaluarea riscurilor în USA. Acolo, preşedintele Barack Obama l-a numit pe profesorul Cass Sunstein http://en.wikipedia.org/wiki/Cass_Sunstein pe funcţia de Regulation Czar http://www.forbes.com/2009/05/12/cass-sunstein-regulation-czar-opinions-contributors-senate.html . Nu spun eu acum şi aici prea multe, dar profit de o temă pe care am iniţiat-o pe blog : Analiza Costuri şi Beneficii. “Ţarul” American Cass Sunstein insistă că exploatarea resurselor naturale însoţită de protecţia necesară a mediului trebuie să înceapă cu o serie de Analize Costuri şi Beneficii efectuate profesionist şi pertinent. Am mai vorbit de asemenea că la ministerele româneşti ale Dezvoltării şi Economiei aceste tipuri de analize sunt foarte superficial şi incorect efectuate. Deşi unii încasează pe acolo o grămadă de bani pentru că ei pretind contrariul. Acum vreo doi ani am mai discutat tema pe acest blog, şi am stârnit furia unui comentator anonim pentru că „mă amestec“ nepermis. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2012/04/13/raspunsuri-mai-vechi-5/
Titus Filipas

“Foloasele sărăciei pentru cei bogaţi : săracii plătesc totul”

Maşinăria propagandistică infernală chemată Radio Europa Liberă nu ne-a spus absolut nimic despre noile “învoieli” promovate de capitalismul urban pe care îl propovăduiau intens. “De ce atâta sărăcie?”, întrebăm noi acum, comparativ cu iepoca lui Nicolae Ceauşescu ? Pur şi simplu pentru că sărăcia este o parte constituentă a noului Contract Social impus prin “revoluţia din decembrie 1989”. Aşa ceva n-a spus nimeni acolo. Situaţia de acum seamănă şocant cu “învoielile” din România-Fischerland impuse nouă de Congresul de la Berlin din anul 1878, învoieli de exploatare şi spoliere care au iniţiat toate răscoalele ţărăneşti, culminând cu aceea de la 1907. Intelectualimea cu spirit mălăieţ (ei, dulceaţa vieţii de atunci din Occident pentru emigranţii români care îşi blamau contra-cost ţara slăbeşte duhul) care ne vorbea la postul de Radio Europa Liberă n-a spus nimic, chiar nimic!, despre noile “învoieli” ce ne aşteaptă în capitalism. Un studiu cu titlul “Foloasele sărăciei pentru cei bogaţi : săracii plătesc totul” (The Uses of Poverty: The Poor Pay All) al lui Herbert J. Gans, studiu publicat cam de multişor! în American Journal of Sociology, Volumul 78, numărul 2 din septembrie 1972, mă luminează oarecum. Herbert J. Gans utilizează analiza sociologică de tip mertonian pentru a identifica şi descrie coerent un număr de cincisprezece funcţii pe care sărăcia şi cei săraci le îndeplinesc pentru restul societăţii americane, în particular pentru cei bogaţi. Însuşi Robert K. Merton nega orice conotaţie ideologică pentru analiza lui funcţionalistă (a conceptului de funcţionalism structural).
Titus Filipas

Anti-românismul

Anti-românismul trebuie dizolvat http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/video-documentul-inedit-care-arata-ce-mita-urma-sa-primeasca-maresalul-antonescu-pentru-cucerirea-odesei-260525.html Anti-românismul ideologic apare mai întâi în normativitatea logocentrică Montesquieu-Voltaire-Gibbon. În această normativitate generată în Occident, dar plătită de Rusia, a fost încheiat tratatul de la Kuciuk Kainargi din anul 1774. Tratatul nega Capitulaţiunea de la 1740 pentru drepturile principatului moldovenesc în Romania Orientală nord-pontică. Un orientalist precum cardinalul de Fleury, cancelarul Franţei la acel moment, a înlesnit legitimarea acelor drepturi printr-un act internaţional. Aşa cum spuneam, Capitulaţiunea de la 1740, semnată şi de Imperiul Otoman şi de Franţa, a fost gerată din partea Franţei de cardinalul André Hercule de Fleury (1653 – 1743), cel care a chivernisit foarte bine pentru interesele Franţei şi o parte din pacea de treizeci de ani. Anul 1774, atât anul morţii suveranului Franţei Louis XV pe vremea căruia diplomaţia adusese garanţia Franţei la frontiera noastră pe Bug, cât şi anul tratatului de la Kuciuk Kainargi care, prin faptul că suspenda pentru aproape două veacuri Capitulaţiunea de la 1740, este mult mai tragic prin consecinţe pentru noi decât anul 1789. Grila de interpretare a istoriei pe care o folosim se bazează pe abordarea filosofică propusă de Theodor Adorno şi pe abordarea istorică propusă de Simon Sebag Montefiore. Fiind transpusă în contextul intereselor româneşti. Nu înseamnă recurs la teoria conspiraţiei dacă afirmi că epoca fanariotă a reprezentat pentru noi un risc de signatură, un risc idiosincratic şi un risc sistemic. Epoca fanariotă la noi coincide în timp cu Epoca Luminilor din Occident pe care noi am pierdut-o. Trebuie să mai spunem un adevăr. Anumite forţe intelectuale din Epoca Luminilor au impus o direcţie de evoluţie politică Rusiei din secolele XVIII, XIX, XX şi XXI. Când studiem Epoca Luminilor, recunoaştem că destinul nostru ca români a fost influenţat pozitiv de ideologia lui Condillac, dar prea adesea uităm că a fost influenţat negativ de ideologia Montesquieu-Voltaire-Gibbon. Aceasta desfiinţa conceptul geopolitic Romania, concept creat în primele patru veacuri ale erei creştine. În legitimarea conceptului geopolitic Romania, teologia politică a Sfântului Părinte Ierarh Vasile cel Mare a jucat un rol covârşitor. Teologia politică a Sfântului Părinte Ierarh Vasile cel Mare a fost complet neglijată, obliterată, de ideologia rusească a lui Nicolai Karamzin, continuator de facto a stilului Gibbon denigrator de Romania. Admiraţia lui Karamzin faţă de Gibbon arată, –zic eu în oblocviu–, încadrarea ideologiilor Montesquieu-Voltaire-Gibbon şi Karamzin în dialogismul promovat de literatul rus Mihail Bahtin. De altminteri, cred că este şi o buclă de reacţie cibernetică aici : Crezul literatului Mihail Bahtin a fost puternic modelat de ideologia lui Nicolai Karamzin. Bahtin însuşi percepea subliminal această identitate ideologică între sinele său şi Karamzin. Pentru a se disculpa într-un fel, –nu faţă de lumea exterioară ci faţă de sine însuşi–, Mihail Bahtin creează conceptul de polifonie a ideologiilor diverse prezente în acelaşi narativ. Reamintesc că ideologia Montesquieu-Voltaire-Gibbon a înlocuit Romania cu Bysance, împotriva unei vechi tradiţii istorice reamintită în anul 1095 la Clermont, în Occitania, acea parte din Occidentul Europei unde exista încă o conştiinţă publică vie a apartenenţei la Romania. Bazându-se pe asemănări între cuvintele româneşti şi cuvintele provansale, Şerban Cioculescu bănuia o continuitate lingvistică neolatină din România până în Languedoc.
Titus Filipas

Ideologii primari şi Dueliştii lui Ridley Scott

Ideologii primari francezi şi Dueliştii lui Ridley Scott se află în sincronism. Primii, şi îi enumăr aici doar pe Destutt de Tracy, Cabanis, Volney, Maine de Biran, au fost personaje reale care au influenţat cultura română începând cu Petrache Poenaru şi Heliade Rădulescu în secolul XIX, apoi Constantin Rădulescu-Motru şi Camil Petrescu pe la începutul secolului XX. Dar certamente, Ideologii primari sunt mai puţin cunoscuţi decât ofiţerii Gabriel Feraud şi Armand d’Hubert, personaje fictive din acelaşi timp istoric, personaje create într-o scurtă nuvelă de către Joseph Conrad, şi mai târziu puse pe ecran de cineastul englez Ridley Scott http://en.wikipedia.org/wiki/The_Duellists
Titus Filipas

Ştiinţa ucide

„O călătorie fantastică de 26.000 de kilometri“ http://www.romanialibera.ro/timpul-liber/eco/o-calatorie-fantastica-de-26-000-de-kilometri-260433.html Dar ştiinţa ucide. Problema este că însuşi „transmiţătorul de dimensiunile unei cutii de chibrituri care se află pe spatele păsării” constituie un handicap pentru pasăre şi îi periclitează supravieţuirea.
Titus Filipas

Economia de tip Fischerland

Traian Băsescu recomandă pentru România economia de tip Fischerland. Mai spune „preşedintele nostru jucător” şi că România şi-ar fi luat angajamente ferme că va merge pe această cale încă din anul 1997. Îmi aduc aminte, pe atunci preşedintele României era geologul Emil Constantinescu. Acesta avea şi un consilier geolog pe nume Dorin Marian. Planul exploatării de la Roşia Montană a fost construit de acesta împreună cu un prieten bancher pe nume Dan Fischer. Apoi, vorbind despre lucruri încă mai vechi, să amintim şi că înainte de anul 1907 se implementa în România tot o variantă de economie de tip Fischerland, care fusese forjată de către un anume Moshe Fischer, arendaş român quintesenţial şi bineînţeles un „mare român” ! Pe la 1997, presa mai comenta că anume banca Rothschild se arătase foarte interesată de proiectul extracţiei aurului de la Roşia Montană. A, dar să nu uit să spun un detaliu. În perioada studenţiei, am fost coleg de cămin cu Emil Constantinescu. Acesta făcea a doua facultate, geologia. Prima fusese dreptul, şi mă întrebam de ce anume refuză să ocupe un job de putere sau de bani, precum cel de procuror, judecător, sau avocat. Poate că în geologia din Fischerland şi în alogenie se ascunde explicaţia corectă.
Titus Filipas

Lucian Boia versus Teoria Culturală europeană

Filosoful scoţian David Hume valorifica Mitul, spunând despre el că este o modalitate de reprezentare a realităţii. Din câte ştiu eu, în cultura română abia în secolul XX sunt aduse în discuţie, pe româneşte!, chestiunile filosofice profunde ridicate de către David Hume în Epoca Luminilor. Textul şi contextul ? Este vorba despre celebrele Prelegeri de metafizică ale anului 1926. Fără a fi fost măcar citite, duşmanii neamului românesc afirmă ritos despre acele Prelegeri că ele ar fi pus bazele ideologiei legionare. Sigur, acele Prelegeri au fost ţinute de Nae Ionescu pentru a lupta cu Moartea, vorbesc despre moartea naţiunii române (care se întâmplă, iată, şi mai mult acum !). Reamintesc că în primul război mondial s-a produs o hecatombă a dăscălimii române, erau învăţătorii şi profesorii din preuniversitar care au luptat în prima linie. Metafizicianul Nae Ionescu a ţinut prelegerile sale tinerimii, pur şi simplu pentru a crea o nouă dăscălime română. Cărţile profesorului Lucian Boia de la Universitatea din Bucureşti au acţionat exact invers, ele au fost în mod expres destinate tâmpirii tinerimii române. În cărţile sale, profesorul Lucian Boia combate fervent „miturile”, fără să realizeze, sărmanul cu duhul!, că în felul acesta îl combate chiar pe marele filosof scoţian David Hume. Junimismul se bazează pe tentativa de integrare la noi a ideilor Iluminismului scoţian. Reamintesc faptul că secolul XIX cultural românesc irumpea vulcanic prin influenţa vest europeană numită Ideologia Şcolilor Centrale. Până la Junimism, această ideologie liberală domină şi transformă România. Junimismul readuce la noi şansa Iluminismului scoţian pierdut în secolul XVIII. Primul filosof scoţian remarcabil a fost Francis Hutcheson. Iar acesta lega filosofia politică de estetică (sau invers) ! Ca informaţie minimalistă, spun doar că profesorul Titu Maiorescu a fost atât un estet, cât şi un mare om politic. Astfel, domnul Lucian Boia pare să fie atât împotriva lui David Hume, cât şi împotriva lui Titu Maiorescu. Fără să ştie măcar, profesorul Lucian Boia combate fervent şi Teoria Culturală europeană contemporană. Care este Noua Ştiinţă Politică ! Fără această Nouă Ştiinţă Politică, România post-post-modernă nu poate fi reconstruită. Teoria Culturală chiar se bazează pe „mituri”, şi revedeţi sensul corect al „miturilor” la filosoful scoţian David Hume, iar nu la profesorul universitar Lucian Boia. Altminteri Lucian Boia este intens popularizat la editura Humanitas care-i noua Editură Politică pentru tâmpirea românilor.
Titus Filipas

Reînfiinţarea „cabinetului 2” în România ?

Vorbesc despre semnificaţia cabinetului pe care-l ocupă acum domnul MRU. Tipul mi se pare atât de stupid şi de infatuat, dar cu atâta putere decizională, încât nu pot să-l compar cu altcineva decât cu Elena Ceauşescu ! Mă limitez să vorbesc aici despre felul cum abordează chestiunea mediului înconjurător în proiectele băsiste nebuneşti precum cel de la Roşia Montană, în fracturarea hidraulică pentru gaze cu firma Chevron, ori acela de la Cupruminul înstrăinat cu luni în urmă de către TB, canadienilor. Mihai Răzvan Ungureanu, care ocupă în prezent poziţia de premier în România, habar nu are de principiile Brundtland şi despre cele trei criterii de performanţă asociate lor ! Aici, judecăţile de valoare se fac întrebuinţând Teoria Culturală. Cred că eu scriam destul de lămuritor despre acestea în cartea publicată în anul 2005 la Editura Academiei Române.
Titus Filipas

Calculele greşite ale naţiunilor mici

@ Adrian Năstase : Un studiu din anul 2008 al lui Frederick Halliday (1946 –2010 http://en.wikipedia.org/wiki/Fred_Halliday ) vorbeşte despre calculele greşite ale naţiunilor mici („The miscalculation of small nations”). Cred argumentat că dumneavoastră aţi prevenit acest risc înfiinţând Fundaţia Europeană Titulescu. Ea se încadrează în curentul principal al culturii europene şi româneşti. Demonstraţia mea este foarte simplă. Văd că printre membrii fondatori la FET se află şi academicianul Alexandru Duţu (1928 – 1999), teolog ortodox, pe atunci domnia sa fiind director la Institutul de Studii Est-Europene din Bucureşti. Am mai vorbit despre domnul Alexandru Duţu, el fiind ales şi desemnat foarte judicios de pedagogul Stanciu Stoian, un “comunist român luminat”, să traducă lucrarea de psihologie senzualist-asociaţionistă De la act la gândire, scrisă de savantul francez comunist Henri Wallon (1879-1962) http://fr.wikipedia.org/wiki/Henri_Wallon . Traducerea cărţii apăruse în anul 1964, şi era lectura mea preferată în pregătirea pentru pedagogie din facultate. Cum se ajunsese în România la această situaţie şi fusese uitat Makarenko ? Conducerea comunistă naţionalistă a României încerca aproape disperată atunci să se desprindă de influenţa culturală bolşevic-rusofonă şi să se apropie iarăşi de influenţa ideologică franceză în educaţie. Era, fireşte, aceasta, o relaţie între un partid comunist naţional şi alt partid comunist naţional. Partidul Comunist Francez avea un mare proiect de reformă în educaţie, anume Proiectul Langevin-Wallon. Acesta nu a fost vreodată implementat în Franţa, însă elemente bune din el, aşa cum spuneam elemente legate de pedagogia senzualist-asociaţionistă (în care credea şi juristul Cesare Beccaria, însă el preluase ideile pe linia filosofilor John Locke şi David Hume), începuseră să fie aplicate în România. Văd că în articolul din Wikipedia despre Alexandru Duţu http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Du%C8%9Bu , traducerea din Henri Wallon nu mai este amintită. Într-adevăr, textul cărţii este foarte dificil, dar Limba Română este realmente de calitate, fiind ghidată de spiritul mişcării culturale ortodoxe Rugul Aprins. Afirm că Alexandru Duţu a fost un mare cărturar român şi un gigant al Intelectului. Merită să-i amintim opera, cel puţin, cel puţin, aşa cum este citată acum pe Wiki : 1/Shakespeare in Romania. A bibliographical essay, National Commission of the RPR for UNESCO: Editura Meridiane, Bucharest, 1964 ; 2/Coordonate ale culturii românești în secolul XVIII (1700-1821), Editura pentru Literatură, București, 1968 ; 3/Explorări în istoria literaturii române, Editura pentru literatură, București, 1969 ; 4/Les Livres de sagesse dans la culture roumaine. Introduction à l’histoire des mentalités sud-est européennes, Association Internationale d’Études du Sud-Est Européen, Buarest, 1971 ; 5/Cărțile de înțelepciune în cultura română, Editura Academiei, București, 1972; 6/Sinteză și originalitate în cultura română, 1650-1848, Editura Enciclopedică, București, 1971 ; 7/Eseu în istoria modelelor umane. Imaginea omului în literatură și pictură, Editura Științifică, București, 1972 ; 8/Umaniștii români și cultura europeană, Editura Minerva, București, 1974 ; 9/Romanian Humanists and European Culture. A Contribution to Comparative and Cultural History, Editura Academiei [Bibliotheca Historica Romaniae], București, 1977 ; 10/Cultura română în civilizația europeană modernă, Editura Minerva, București, 1978 ; 11/Modele, imagini, priveliști. Incursiuni în cultura europeană modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979 ; 12/European Intellectual Movements and Modernisation of Romanian Culture, Editura Academiei [Bibliotheca Historica Romaniae], București, 1981 ; 13/Literatura comparată și istoria mentalităților, Editura Univers, București, 1982 ; 4/Humanisme, Baroque, Lumières. L’Exemple roumain, Editura științifică și Enciclopedică, Bucarest, 1984 ; 15/Călătorii, imagini, constante, Editura Eminescu, București, 1985 ; 16/ Dimensiunea umană a istoriei – direcții în istoria mentalităților, Editura Meridiane [Biblioteca de Artă – Artă și civilizații], București, 1986 ; 17/Histoire de la pensée et des mentalités politiques européennes, Editura Universității din București, București, 1997 ; 18/Political Models and National Identities in ‘Orthodox’ Europe, Babel Publishing House [Studia Politica], Bucharest, 1998 ; 19/Ideea de Europa și evoluția conștiinței europene, All Educational, București, 1999 ; 20/ Alexandru Duțu, George Băiculescu, Dorothea Sassu-Țimerman, Échos ibériques et hispano-américains en Roumanie Bibliographie littéraire sélective, Commission Nationale pour l’UNESCO, Bucarest, 1959 ; 21/ Alexandru Duțu, George Băiculescu, Angela Duțu, Dorothea Sassu-Țimerman, Tchékov en Roumanie, 1895-1960. Bibliographie littéraire sélective, Editura Academiei, București, 1960 ; 22/Alexandru Duțu (sous la direction de), « Constantes et typologies sud-est européennes », Cahiers Roumains d’Études Littéraires 3, Bucarest, 1983 ; 23/Alexandru Duțu (sous la direction de), « La tentation du baroque dans les cultures sud-est européennes », Baroque 11, Montauban, 1983; 24/Alexandru Duțu (edited by), ”Language, Ideas, and Leaders. Studies in Southeast European History”, Southeastern Europe, vol. 11, no. 1, Beekersfield-California, 1984 ; 25/Alexandru Duțu (coordonator), Intelectuali din Balcani în România, secolele XVII-XIX, Editura Academiei, București, 1984 ; 26/Alexandru Duțu (sous la direction de), « Écriture et réflexion critique », Cahiers Roumains d’Études Littéraires 2, Bucarest, 1985 ; 27/Alexandru Duțu, Edgar Hösch etc. (hg. Von) Brief und Briefwechsel in Mittel und Osteuropa im 18 und 19 Jh., Reimar Hobbing Verlag, Essen, 1989 ; 28/Alexandru Duțu, Norbert Dodille (textes réunis par), L’État des lieux en sciences sociales, L’Harmattan, Paris, 1993. Sigur, în libertatea de a vorbi despre România frumoasă, certamente ar fi utilă scanarea acestor cărţi şi plasarea lor pe un portal Alexandru Duțu. Dar până atunci, vă atrag atenţia asupra volumelor colective de la numerele 20/ şi 21/. Acolo apare ca autor şi domnul George Băiculescu. Nu ştiam nimic despre acest autor înainte de 1989. Însă după 1989, am găsit pe o masă de anticariat la colţ de stradă (lângă Piaţa Centrală din Craiova) o broşură scrisă şi publicată de George Băiculescu în perioada interbelică. Broşura trata despre Ioan Eliade Rădulescu (aceasta este grafia folosită de George Băiculescu). Broşura făcea parte din seria CUNOŞTINŢE FOLOSITOARE, şi era legată într-un volum colectiv, împreună cu o cărticică din aceeaşi serie care fusese scrisă de către învăţătorul Stanciu Stoian şi trata despre învăţătorul Ion Creangă şi opera lui. Domnul George Băiculescu vorbea despre influenţa iluministului francez Bonnot de Condillac şi a ideologului primar francez Destutt de Tracy în formarea intelectuală a romanticului român Ioan Eliade Rădulescu, care a fost unul dintre fondatorii ideologiei naţionalismului românesc. Acest acquis European incorporat în ideologia naţionalismului românesc constituie o garanţie intelectuală solidă că România nu va face “calculele greşite ale naţiunilor mici”.
Titus Filipas

“Cea mai bună Polonie”

Piotr Smolar scrie http://www.lemonde.fr/idees/article/2012/04/06/la-pologne-nouveau-grand-d-europe_1681815_3232.html despre succesul integrării Poloniei în Uniunea Europeană. Sunt evidenţiate jaloanele : 1/ construcţia reuşită a unui stat de drept şi a unei economii de piaţă ; 2/ mai puţin sentimentalism şi mai mult realism în legăturile Poloniei cu USA ; 3/ învăţarea perfectă de către experţii polonezi a mecanismelor de funcţionare ale instituţiilor UE ; 4/ Beneficiile considerabile extrase de Polonia din folosirea fondurilor structurale oferite de către UE. Iată şi un excerpt din declaraţia ministrului Radek Sikorski la discursul ţinut pe 29 martie 2012 în faţa Seimului: “Polonia de astăzi este cea mai bună Polonie pe care am cunoscut-o noi vreodată.”
Titus Filipas