„Pohta ce-am pohtit”, fundamentarea intelectualistă

Citesc în presa românească despre „Imperiul Austro-Ungar la 1718”. Cum ? N-avea cum să fie. Pentru că Ungaria fusese distrusă definitiv prin victoria lui Soliman Magnificul în bătălia de la Mohaci, la anul 1526. Şi pentru că Transilvania nu-i Ungaria, aici se face confuzia perpetuă, speculată de duşmanii noştri. Lupta împotriva Imperiului Otoman a fost dusă de Habsburgi în cadrul doctrinei Romania Neoacquistica iniţiată de mişcarea de Contra Reformă. Grafic, doctrina Romania Neoacquistica este expusă în pictura lui El Greco, iar pe româneşte în cronicile scrise de Grigore Ureche şi Miron Costin, foşti elevi ai unor şcoli iezuite din Polonia, unde învăţătura se făcea în spiritul „Roma triumfas“. Exact în cadrul acelei doctrine fusese angajat Mihai Viteazul, şi plătit pentru a recuceri Stambulul. Însă cu acei bani el a pus în lucrare un deziderat personal (sau „Pohta ce-am pohtit”) : anume unirea palatinatelor neolatine din Romania Orientală. Ştim că aproape orice proiect începe voluntarist. Fundamentarea intelectualistă a proiectului Mihai Viteazul a fost adusă abia de Şcoala Ardeleană. În fine, cele mai mari cuceriri teritoriale Neoacquistica au fost realizate sub conducerea unui geniu militar latin, Eugeniu de Savoia. Care nu ştia boabă ungureşte ! De altminteri însuşi prinţul Eugeniu de Savoia va institui o linie culturală de latinizare în teritoriile Neoacquistica. Această politică va fi urmată riguros până la anul 1780. De condiţiile culturale create astfel vor beneficia corifeii Şcolii Ardelene. Ridicarea Prusiei, şi victoriile împotriva Imperiului habsburgic la Solferino şi Sadova, au creat condiţiile pentru murdarul Compromis/Ausgleich de la 1867 impus prin „Pohta” contelui von Beust. Care nu a intenţionat de fapt vreodată refacerea Ungariei! De altminteri „arhetipul cultural Laleaua” (floare adusă în Europa de Soliman Magnificul) demonstrează că această refacere este imposibilă. Contele von Beust visa refacerea Sfântului Imperiu Roman de naţiune germană! Dar va apare în loc, după anul 1867, Kakania (apud Robert Musil), adică statul distopic KundK ori „Imperiul Austro-Ungar”.
Titus Filipas

Etichete: Ideologia Şcolilor Centrale, Miron Costin, Nova Roma, Romania Neoacquistica, Romania Orientală, România, Titus Filipas