Cât de mult rău fac românilor pseudo-discursurile patriarhului Daniel ?

Mi-e dor de pastoralele patriarhului “legionar” Teoctist, Dumnezeu să-l odihnească ! Am mai spus pe acest blog că îl consider pe actualul patriarh BOR, Prea Fericitul Daniel, mai mult un cardinal catolic. El nu îşi îndeplineşte sarcina majoră din “fişa postului” unui patriarh BOR, anume aceea de locţiitor al catedrei episcopale din Cezareea Cappadociei unde a predicat pe vremuri Sfântul Părinte Ierarh Vasile cel Mare. De exemplu, Prea Fericitul Daniel n-a dovedit nici ştiinţa teologică, şi nici curajul moral, să pronunţe cuvânt de dojană atunci când papa Benedict al XVI-lea a renunţat la funcţia de Patriarh al Apusului pentru episcopul Romei, deşi această desemnare provenea din Romania Orientală! Se cunosc prea bine definiţiile cele mai comune date Iluminismului, anume că acesta este o replică propusă barocului, şi că Iluminismul încearcă să înlăture „dogmele religioase”. Nu spunem că aceste definiţii sunt „comunistoide”. Însă triada iluminiştilor Montesquieu-Voltaire-Gibbon fără îndoială că exagerează pedalând pe aceste definiţii anti-religioase. Termenul Bysance este un anacronism, termenul Romania este cel adevărat. Contra Reforma punea un accent deosebit pe construcţia barocă. În arhitectură, dar şi în geopolitică. Mişcarea de Contra Reformă ne restituie Romania, este drept că în varianta Neoacquistica şi dintr-o Pohtă a Voievodului Mihai. În şcoala noastră-i studiată prea puţin Contra Reforma, motivul fiind acela că noi sîntem un popor ortodox, ceea ce-i foarte adevărat. Dar nu trebuie să uităm că în mişcarea de Contra Reformă, papa de la Roma acţiona totodată ca Patriarh al Apusului, un patriarh ale cărui drepturi şi obligaţii fuseseră gravate în memoria creştinismului ca lege ecleziastică în secolul V de către centrul Bisericii Universale. În numele acelor drepturi şi obligaţii ce îi reveneau ca Patriarh al Apusului, papa Grigore cel Mare salvase Columna lui Traian de la o distrugere sigură. Să mai observăm că din respect faţă de Nova Roma, papa Grigore cel Mare nici măcar nu îşi asumase titlul de episcop universal, clamat abia la 606 AD de către papa Bonifaciu al III-lea. Tot în numele acelor vechi drepturi şi obligaţii de universalism presupuse de funcţia de Patriarh al Apusului, Contra Reforma îl angajează pe Mihai Viteazu pentru a cuceri Stambulul şi a permite să fie reinstaurată acolo capitala Bisericii Universale. Aceasta ar fi justificat plenar formula iezuită „Roma triumfas“. Gibbon spune că Biserica de la Roma era de fapt Imperiul Roman/Romania. Cu atât mai mult în timpul de Contra Reformă! Papa de la Roma era şi Patriarh al Apusului, prin actul Conciliului Calcedonian de la 451 AD. După 1453 AD, Papa de la Roma devine lider de acţiune pentru Biserica Universală. În esenţă, mişcarea de Contra Reformă vroia să creeze Romania Neoacquistica. Mesajul acesta îl mărturiseşte de altminteri şi pictura lui El Greco. Am învăţat teologie ortodoxă ascultând explicaţiile picturilor exterioare de la Moldoviţa. Ele aparţin totodată universalismului cultural asupra căruia insistă protocronismul românesc. Chiar şi unii savanţi străini îl recunosc. Deşi catalogat ca semiolog, reflecţiile lui Roland Barthes asupra semnificaţiilor, mai ales asupra celor din iconografie, se îndepărtează de arida semiotică scientistă. În spaţiul cultural european urmând celui de al II-lea război mondial, Roland Barthes, semioticianul care a inventat conceptul operaţional de synopsis rationnel, a fost poate reîncarnarea cea mai credibilă a unui honnête homme, personajul ucis de gloata pariziană la paişpe iulie 1789. Roland Barthes a fost un maestru al Ideilor, de la care noi, românii prezentului, avem ce învăţa, printr-un proces de amplificare. Căci Roland Barthes, el însuşi, a învăţat de la românii trecutului. Un Roland Barthes care afla în 1948-1949, vremuri mai cenuşii ca timpurile medievale ! despre fenomenul cultural al informaţiei pictate pe zidurile exterioare ale bisericilor din nordul Moldovei, dezvolta conceptul de „sinopsis raţional „. Pe care-l folosea ulterior la interpretarea imaginilor din Enciclopedia franceză a secolului XVIII ca „parte a discursului francez „. Citindu-l în traducere liberă, putem zice că Moldoviţa noastră este un tom din Enciclopedia românească a secolului XVI. Imaginile de pe zidurile bisericilor pictate din Moldova sunt o selecţie a Multiplicităţii, analogul volumelor unei Enciclopedii. Demonstraţie ostensivă că exista Discursul românesc. Cât de mult rău fac românilor pseudo-discursurile patriarhului Daniel ? http://ro.stiri.yahoo.com/pf-daniel–%E2%80%9Etrebuie-s%C4%83-unim-mai-mult-%C5%9Ftiin%C5%A3a-cu-spiritualitatea%E2%80%9D.html
Titus Filipas

Etichete: , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: