Lipsa de responsabilitate a Vestului

Diplomatul olandez Robert van Lanschot declară : „Est-europenii nu sunt europeni veritabili. Poporul balcanic? Aceştia nu sunt oameni albi!” http://www.romanialibera.ro/actualitate/europa/fost-diplomat-olandez-est-europenii-nu-sunt-europeni-veritabili-poporul-balcanic-acestia-nu-sunt-oameni-albi-255160.html +Fostul diplomat afirmă că adevărata Europă începe pe partea vestică a râului Neretva din Mostar (Bosnia-Herţegovina).+ Dar, sînt obligat moralmente să completez eu, tocmai tristul eveniment din Bosnia-Herţegovina a provocat extrem de brutalul sfârşit de Belle Époque şi izbucnirea primului Război Mondial. Iar dacă mergem pe firul de cauzalitate, noi, ca investigatori privind adevărul istoric, ajungem la anti-românescul Ausgleich din anul 1867, făcut posibil de contele austriac von Beust. Prin acel act Ausgleich, ia naştere distopia statală KundK (Kakania îi spunea scriitorul Robert Musil, lumea bună îi spune Austro-Ungaria). Congresul de la Berlin din anul 1878 impunea ca Bosnia-Herţegovina să fie inclusă în Austro-Ungaria. Însă ideologia Ausgleich de maghiarizare forţată nu va fi suportată de populaţia locală din Bosnia-Herţegovina, tot la fel cum nu era suportată nici în Ardeal. Atentatul de la Saraievo declanşează primul Război Mondial. Dar poate că trebuie să insistăm ceva mai mult asupra consecinţelor catastrofale aduse de Congresul de la Berlin românilor ! Marele Joc cunoaşte în România secolului XIX o fază marcată prin clauza obligatorie de împământenire a celui de al doilea val de carpetbaggers. După mult-lăudatul „război de independenţă” care nu a fost un război naţional, amintita gloabă internaţională fu impusă României la Congresul de la Berlin din anul 1878 de către cancelarul Bismarck, la propunerea lui Benjamin Disraeli. Politicianul britanic a diktat nenumărate capitulaţii esenţiale pentru garantarea prosperităţii valului de carpetbaggers în România, stimulând astfel crearea instituţiei de exploatare numită Arendaşul român. Deja în ‘Teoria fatalismului’, atât de necesară în contextul ideologic anti-românesc din anul 1876, Vasile Conta exprima doctrinar opoziţia lui faţă de punctul de vedere că adevărul ar fi tranzacţional. Dar tranzacţional fu „adevărul istoric” negociat la Congresul de la Berlin din anul 1878. Unde cuvântul lui Benjamin Disraeli ridicat împotriva adevărului dorobanţilor morţi la Asaltul redutei a cântărit greu. Unul dintre ziarele de limba română create la anul 1877 în capitala României lucra în sinergie cu planurile lui Benjamin Disraeli pentru Noua Europă. Astfel, împământenirile dictate de Benjamin Disraeli la Congresul de la Berlin din 1878 schimbă „ordinea firii” din România spre catastrofă. Ţinuturile româneşti fuseseră guvernate până atunci de amintirea cutumei pământului, a sistemului thematic. Jacqueriile nu puteau exista aici, în Romania Orientală. Pentru că oastea ţărănească era oastea ţării. Răscoalele ţărăneşti care bântuie mereu după 1878 în principatele unite Muntenia şi Moldova, culminând cu aceea de la anul 1907, nu pot fi interpretate corect decât ca nişte războaie interne, pe care Contractul Social de sorginte bizantină implementat până atunci ne învăţase cum să le evităm. Congresul de la Berlin a impus României starea de război intern permanent despre care Thomas Hobbes (1588-1679) ne avertiza în Leviatanul : „Also, if a man he trusted to judge between man and man, it is a precept of the law of nature that he deal equally between them. For without that, the controversies of men cannot be determined but by war. He therefore that is partial in judgement, doth what in him lies to deter men from the use of judges and arbitrators, and consequently, against the fundamental law of nature, is the cause of war.” Secolul XIX pentru români, chiar şi după Unirea Principatelor, a fost colonial, colonial, colonial, iar Disraeli a fost primul-ministru al imperiului colonialist par excellence. Românii nu s-au putut opune la diktatul berlinez din anul 1878 decât printr-un foarte ineficient Numerus Clausus. Totuşi, românii sunt învinuiţi de anti-semitism doar pentru că au vrut să înalţe un baraj la influxul agresiv de carpetbaggers în România! Ştim precis că tocmai sărăcirea „talpei ţării” provocată de acei carpetbaggers a provocat insurecţiile ţărăneşti culminând cu aceea din anul 1907. Evenimentul românesc de la 1907 aminteşte Evul Mediu cel mai negru, exploziile sociale de tip jacquerii precum răscoala de la Bobâlna şi răscoala lui Doja. Statul român de după 1878 furnizează resurse doar pentru „puii de cuci”. „Ciocoi pribeag, adus de vânt!”, exploda mânia lui George Coşbuc. Anafora „Noi vrem pământ!” înseamnă cerinţa de restatuare a valorii ‚sistemului thematic’, George Coşbuc era profund inserat în memoria veche din Romania Orientală. Apoi, Mircea Vulcănescu avea şi el toată dreptatea să noteze că realitatea sătească deţinea în perspectiva sa culturală „izvoarele autentice ale vieţii noastre româneşti.”
Titus Filipas

Etichete: , , ,


%d blogeri au apreciat: