Nae Ionescu despre cauzalitate

Filosoful german Immanuel Kant prelucrează şi interpretează aspectele pe care le judecă esenţiale din operele gânditorilor scoţieni Francis Hutcheson şi David Hume. La noi, primele traduceri pe româneşte din Immanuel Kant au fost făcute de către „dascălul” Gheorghe Lazăr (1779 – 1823), pedagog, inginer, şi aplicativ în teologia politică a ortodoxiei româneşti, deoarece el sprijină intens Revoluţia lui Tudor Vladimirescu de la 1821. Ştim că la anul 1816 Gheorghe Lazăr coborâse din Ardeal la Bucureşti aducând o mare tolbă de manuscrise şi cărţi. Mai ştim că mare parte din acea tolbă cu ştiinţă şi documentaţie pertinentă pentru epocă fusese păstrată cu multă grijă şi pioşenie la Bucureşti până la anul 1948. În acel an, în cadrul „reformei învăţământului” supervizată de alogeno-cominterniştii Lioncik Tismineţki (aşa era cunoscut în familia mea de refugiaţi basarabeni din judeţul Soroca, însă oficial el este mai cunoscut sub numele de Leonte Tismăneanu, fiind tatăl ideologului anti-român Vladimir Tismăneanu), şi Valter Roman, tatăl „revoluţionarului” Petre Roman, manuscrisele lui Gheorghe Lazăr dispar împreună cu un mare fond de carte europeană legat, direct sau indirect, cu ideologia naţionalismului românesc, toate fiind arse. Mă întreb acum : A salvat cineva, un patriot român, manuscrisele lui Gheorghe Lazăr ? Oricum, în celebrele Prelegeri ale anului 1926 ţinute de cojanul Nae Ionescu la Universitatea din Bucureşti, cu scopul de a forma Noua Dăscălime Română, -se ştie că în primul război mondial avusese loc o adevărată hecatombă a învăţătorilor şi profesorilor români scoşi să lupte în prima linie de către generalul francez Henri Mathias Berthelot (1861-1931), într-un fel justificat, învăţătorii şi profesorii învăţau cel mai rapid să folosească armele noi, însă „luptau cu nemţii !”, cum ar fi subliniat Tudor Arghezi-, profesorul Nae Ionescu se înscrie pe linia pedagogică a premergătorului Gheorghe Lazăr. Vorbind despre cauzalitate acelor tineri care vor forma Noua Dăscălime Română, Nae Ionescu pleacă de la ideile exprimate de către Immanuel Kant şi David Hume. Discuţia despre cauzalitate, în particular „construcţia de cauzalitate”, este esenţială în funcţionarea economiei reale performante şi cu un scop social. Astfel, „construcţia de cauzalitate” este incorporată în Cercetarea Operaţională http://en.wikipedia.org/wiki/Operations_research precum şi în Analiza Multi-criterială http://en.wikipedia.org/wiki/Multi-criteria_decision_analysis pentru luarea celei mai bune decizii în situaţii economice complexe. Se ştie că la noi, în perioada statului condus de Nicolae Ceauşescu, economişti precum Nicolae Georgescu-Roegen şi Mircea Maliţa reuşeau să impună Cercetarea Operaţională ca metodă pentru managementul coloşilor industriali (îmi amintesc că pseudo-economiştii de la Radio Europa Liberă băteau cumplit apa în piuă împotriva „coloşilor industriali”, fără a ne spune că aceşti „coloşi” mult discreditaţi de ei reprezentau pur şi simplu folosirea avantajelor „economiei de scală” !). Dar, în acelaşi timp şi în interiorul României, dictatorul Nicolae Ceauşescu aplica într-o consecvenţă nebunească linia ideologică trasată de belakunistul Ştefan Foriş, de Miron Constantinescu, de Leonte Tismăneanu şi de Valter Roman împotriva lui Nae Ionescu ! Chiar şi acum, ideologi anti-români de prin ONG-uri (pe care foarte recent domnul Victor Ponta se oferea să le stipendieze din fonduri publice, dacă USL va ajunge la putere!) afirmă că Nae Ionescu ar fi trasat linia „ideologiei legionare”! Să nu uităm că „ideologia legionară” se bazează de facto pe Isihasmul lui Grigorie Palamas care a fost adus le noi de Sfântul Nicodim de la Tismana (greţoşi la culme sunt aceşti Leonte şi Vladimir Tismăneanu care au uzurpat numele Sfântului Nicodim de la Tismana!).
Titus Filipas

Etichete: , , , , ,


%d blogeri au apreciat: