Patru fluxuri circulare în economia cea mare

Economistul conservator radical Frank Hyneman Knight (1885 -1972) a predat la Universitatea din Chicago între 1927 şi 1952. În perioada anilor 1940, economistul monetarist Don Patinkin (1922 – 1995) i-a audiat cursurile. Frank Knight folosea pentru conceptul „fluxul circular din economie” denumirea de „Roata bogăţiei”. Don Patinkin îşi aminteşte că Frank Knight uneori vorbea într-o „manieră obscură”. Ronald Coase (născut în 1910), de asemenea student al lui Frank Knight, declara cu admiraţie şi modestie : „Pur şi simplu nu mă pot imagina la fel ca Frank Knight. Adică vreau să spun că Frank Knight era un geniu.” Probabil că, ori chiar aproape sigur, Don Patinkin avea cam aceeaşi evaluare despre Frank Knight. Din cauza aceasta îi citea şi recitea cărţile, dorind să prindă enigmele. Don Patinkin citeşte oarecum surprins mărturisirea lui Frank Knight cum că a învăţat din lecturi despre „Roata bogăţiei”. De aici începe o investigare a lui Don Patinkin prin texte vechi despre economia politică. Şi i se pare că găseşte sursa pentru „Roata bogăţiei” în „circumferinţa” (la circonférence) discutată în secolul XIX de către economistul francez Frédéric Bastiat (1801 – 1850). În prezentarea lui Frank Knight, „Roata bogăţiei” este alcătuită din două fluxuri pe care circulaţia se face în sensuri contrare. Pe de o parte este un flux de materii prime, mărfuri şi energie, iar în sens invers circulă un flux de bani. Dar, mă întreb, oare să fie numai două fluxuri circulare în economia cea mare ? Pentru că mai pot fi descoperite, fără mult efort de imaginaţie, încă două fluxuri circulare. Mihai Eminescu intenţiona să scrie, filtrat prin geniul domniei sale, un mare curs de economie politică pe româneşte. N-a apucat să-l termine pentru că a fost otrăvit cu mercur (batjocoritor, un crater de pe planeta Mercur situat pe Terminator sau în „the twilight zone” a fost botezat Mihai Eminescu). Totuşi Mihai Eminescu a scris multe pagini de economie, dintre care unele au fost publicate. Din ce am citit, Mihai Eminescu propunea şi un flux circular conceptual învăluitor pentru economia cea mare. Cumva, aceasta ar fi „suprastructura” lui Karl Marx adaug eu, se zice că domnul Mihai Eminescu ar fi citit Capitalul. Îmi amintesc despre faptul că în liceu mă enerva un citat din Karl Marx prezent în cartea noastră de Psihologie (care era o traducere din limba rusă). Ei bine, citatul acela psihologic din Karl Marx mă enerva la culme ! De ce ? Pentru că îl găseam totalmente corect (aşa cum îl găsesc şi acum). Bine, acum ştiu de ce este chiar corect. În cărţile sale, Karl Marx descrie la un moment dat senzualismul filosofului englez John Locke şi felul cum a fost dezvoltat ulterior de către filosoful francez Bonnot de Condillac. Iar în Capitalul, Marx îl citează cel puţin de vreo duzină de ori pe Destutt de Tracy, care de asemenea a fost puternic influenţat de Condillac (dar şi de filosoful scoţian Thomas Reid ce îl desparte oarecum de Condillac). Deci Karl Marx se baza pe o bibliografie solidă. Citatul prezent în cartea mea de Psihologie era luat din Capitalul, volumul 1, Capitolul cinci, secţiunea a treia : „Păianjenul efectuează operaţiuni asemănătoare celor ale ţesătorului, iar albina face de ruşine, prin construcţia celulelor ei de ceară, pe mulţi arhitecţi. Ceea ce deosebeşte însă, de la început, pe arhitectul cel mai prost de albina perfecţionistă este faptul că el construieşte celula/casa mai întâi în cap, abia apoi o construieşte efectiv din materiale.” Deci este evident că Marx vorbeşte de „produse” şi „concepte”. Pe linia aceasta de gânditori iluştri putem avea curajul să susţinem că există şi un flux circular conceptual în economia cea mare. Însă există de asemenea şi al patrulea flux circular în economia cea mare, anume „fluxul de risc”. Produsele financiare derivate nu ar putea exista dacă nu ar exista şi un asemenea „flux de risc” în economie.
Titus Filipas

Etichete: , ,


%d blogeri au apreciat: