Miza de aici era enormă

O miză enormă http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/in-urma-cu-22-de-ani-cuplul-dictatorial-elena-si-nicolae-ceausescu-a-fost-executat-248616.html Sesizată încă de către ţarina Caterina cea Mare, prinţul Potiomkin şi filosoful moral britanic Jeremy Bentham. După cum arată istoricul Simon Sebag Montefiore există o continuitate perfectă între Rusia ţaristă, URSS şi Rusia actuală. Se dă vina pe Ion Iliescu pentru faptul că ar fi fost manipulat de URSS şi Rusia. Dar se uită că însuşi comunistul Nicolae Ceauşescu a fost creat, şi omorât, de URSS. Românii simpli sunt neinformaţi şi de o naivitate înduioşătoare, faptul este adevărat. Nicolae Ceauşescu nu a fost un traseist politic, precum mult regretatul Mihail Ralea. El a aparţinut în permanenţă doar unui singur partid, cel comunist, care în anul formării avea acronimul numelui PCdR, iar în anul desfiinţării avea acronimul PCR. PCdR a fost creat în 1921, cu ordine de la Cominternul moscovit. Dar se uită că România, România Mare, poartă pe ea cicatricea profundă căpătată în anul comunist 1919. Este anul revoluţiei belakuniste ce a creat Republica Sovietică Maghiară frenetic aplaudată de toată clasa burgheză maghiară. De ce a pactizat burghezia maghiară (şi un nume celebru este încă Fóris István de la Braşov) cu bolşevicul Bela Kun ? Pentru iluzia ei că după demantelarea statului distopic KundK (supranumit Kakania de către Robert Musil), Republica Sovietică Maghiară concretiza Ungaria Mare transfigurată din Trasleithania popoarelor lui von Beust, o Trasleithania care îşi avea parlamentul la Budapesta, acela nu a fost legalmente parlamentul Ungariei. Adevărul este că după Ausgleich (anul 1867), extremiştii maghiari au manevrat astfel încât să folosească fluxurile imense de bani colectate prin impozitare (erau legi votate în parlamentul din Trasleithania) aproape exclusiv pentru maghiarizarea forţată a popoarelor din Trasleithania. Atunci au dispărut nenumăratele sate româneşti aflătoare între Dunăre şi Tisa. La 1919, Republica Sovietică Maghiară a fost desfiinţată de Armata Regală Română. Rămăşiţele de activi luptători belakunişti (focalizez doar pe Imre Nagy şi Fóris István) se reprofilează şi se orientează apoi către alte organizaţii comuniste manevrate de Moscova. Fóris István îşi schimbă numele în Ştefan Foriş, pentru a deveni membru fondator al PCdR, apoi secretar general! Tînărul comunist Nicolae Ceauşescu pur şi simplu îl adula pe tovarăşul bolşevic belakunist Ştefan Foriş, românii cei mai naivi uită aceasta în mod frecvent. Cominternul moscovit şi-a creat o structură de acţiune underground în România tocmai sprijinindu-se pe nucleul dur belakunist format din cetăţeni transilvani ai statului român care nu dovedeau însă lealitate faţă de România. Iar propagarea ideologiei belakuniste de la o generaţie la alta de asemenea cetăţeni români fără lealitate a fost facilă. Nicolae Ceauşescu a fost păcălit de ei. Chiar şi cultul personalităţii „comunistului oltean” Nicolae Ceauşescu a fost creat tot de comuniştii belakunişti din PCdR (vezi romanul „Nepoţii oltenilor” scris de Nagy Istvan). În fine, Nicolae Ceauşescu nu putea să fie împuşcat fără aşa-zisa „revoluţie română” din 1989. Însă pe tot parcursul anului 1989 (dacă nu doi ani mai devreme), Nicolae Ceauşescu nu mai controla de facto România. După cum singur mărturisea, Mihail Gorbaciov a fost urmaşul lui Nikita Hruşciov întru filozofie politică şi geopolitică. Şi după cum mărturiseau documentele chinezeşti post-1956, la revoluţia maghiară, nu atât anti-comunistă cât marcat iredentistă din anul 1956, Nikita Hruşciov era într-o totală conivenţă cu belakunistul iredentist Imre Nagy. Nikita Hruşciov nu vroia să introducă trupele sovietice în Ungaria presupus „anti-comunistă” pentru ca „revoluţionarii maghiari ai anului 1956” să poată controla Banatul şi Ardealul printr-o contagiune anti-România (dar efectul acesta a reapărut după anul 1989). Însă China continentală nu dorea ca România să fie distrusă (prietenia aceasta, foarte reală, este şi foarte veche, hieroglifa chinezească medievală pentru Europa are ca lectură fonetică Dachia !). Ciu-En-Lai a făcut presiuni puternice pentru o intervenţie a trupelor sovietice în Ungaria, intervenţie care să împiedice invazia „revoluţionarilor maghiari ai anului 1956” în România. A, şi belakunistul (printr-o transmisie intergeneraţională a ideologiei) Virgil Măgureanu, profesor la Academia comunistă Ştefan Gheorghiu, a supervizat îndeaproape tot procesul care a dus la împuşcarea ţăranului chiabur român Nicolae Ceauşescu. Însă de ce era Nicolae Ceauşescu aşa de urât de către populaţia României în anul 1989 ? Exista îndeobşte la noi o categorie de chiaburi români care îşi ţineau copiii desculţi doar ca să „facă avere”. În acest caz nu era avere personală, ci „avere pentru România”. Adevărul este că la momentul 22 decembrie 1989, carnetele de comenzi ale fabricilor din România erau pline. Românii trebuiau doar să muncească din greu pentru onorarea acelor comenzi care aduceau ţării valută pentru salarii şi credite „de la stat”. Românii au preferat totuşi în decembrie 1989 să strige lozinca de extracţie marxistă : „Libertate, te iubim!/ori învingem, ori murim!” Românii au acum libertate. Dar nu mai au România.
Titus Filipas

Etichete: , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: