Archive for noiembrie 2011

Manualul de căpătâi pentru autonomizare

noiembrie 21, 2011

După câte înţeleg eu studiind documentele internaţionale, manualul de căpătâi după care s-ar conduce procesul de autonomizare în Europa ar fi „Zur Entstehung des modernen Minderheitenschutzes in Europa: Handbuch der europäischen Volksgruppen”. Pentru aplicare expresă la judeţele Harghita şi Covasna, capitolul relevant a fost scris de profesorul Christoph Pan (din regiunea autonomă Trentino-Alto Adige-Südtirol). Dar, pe bune, „cei nouă consilieri ai Partidului Civic Maghiar (PCM) din cadrul CJ Covasna, care şi-au motivat demersul prin dreptul comunităţii locale de a decide asupra viitorului ei, inclusiv în chestiuni ce ţin de reorganizarea administrativ-teritorială” (vezi http://www.romanialibera.ro/actualitate/transilvania/disputa-pentru-autonomia-secuilor-245363.html ) au citit realmente această carte de bază ? Apoi, există o traducere a cărţii şi în limba română ? Atunci când profesorul Christoph Pan a vizitat judeţul Covasna, domnia sa le-a spus foarte clar militanţilor maghiari că „Autonomia nu va fi posibilă fără acordul populaţiei române locale”.
Titus Filipas

Gânduri pentru Eudaimonia

noiembrie 20, 2011

„Stephen Hawking: Omenirea trebuie să cucerească spaţiul pentru a supravieţui” http://www.romanialibera.ro/tehnologie/stiinta/stephen-hawking-omenirea-trebuie-sa-cucereasca-spatiul-pentru-a-supravietui-245291.html Dumnezeu să-l ierte, că nu ştie ce spune ! Aceasta-i numai altă propunere scientistă pentru dezastru. Românul Nicolae Georgescu-Roegen avea nişte idei mai raţionale pentru evitarea catastrofei omenirii. El se baza însă pe termodinamica entropică şi ecologie. Dar germenii ideilor salvatoare se aflau deja cuprinse în „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie.” Erau acolo gânduri pentru Eudaimonia. Aceasta-i de fapt tema eternă : Cum transformăm Romania în Eudaimonia?
Titus Filipas

Vina contelui von Beust

noiembrie 19, 2011

+Laszlo Tokes deplânge ”românizarea” Transilvaniei+ http://www.romanialibera.ro/actualitate/europa/laszlo-tokes-deplange-romanizarea-transilvaniei-245280.html După Ausgleich (Compromisul din 1867), în Transleithania popoarelor (Ungaria nu exista) a fost practicată o ideologie a maghiarizării forţate. Este vina contelui von Beust, care a creat toate condiţiile pentru aceasta.
Titus Filipas

„Curele de pământ”

noiembrie 19, 2011

Pe solurile Europei cu un conţinut excesiv de bogat în apă pot creşte prea puţine specii de plante utile. Drenarea conţinutului de apă în exces dintr – un sol a fost una dintre problemele cele mai critice care au marcat istoria civilizaţiei europene. Într – adevăr, în antichitatea Europei, frontiera dintre lumea barbară şi lumea civilizată coincidea în acelaşi timp cu frontiera naturală între solurile cu un conţinut bogat în apă, pe care tehnicile agricole antice nu puteau să le exploateze, şi solurile cu un conţinut redus în apă, ale lumii mediteraneene, singurele care puteau fi exploatate în antichitate. Amintiri foarte exacte despre acele tehnici agricole se păstrează încă în vechile colinde româneşti, cum ar fi “Pluguşorul”, care se referă intr – adevăr la un “pluguşor”, adică la un plug mic, fără bârsă şi cormană, ce putea să fie folosit în mod eficient numai printr – o arătură dublă, în două direcţii perpendiculare, (“în cruciş şi în curmeziş”, dupa cum sună textul extrem de veridic şi de autentic al colindului) , motiv pentru care ogorul lumii antice avea forma pătrată. Abia plugul propriu – zis, deci plugul cu bârsă şi cormană, una dintre invenţiile majore ale civilizaţiei europene (A fost oare inventat în Ţara Bârsei ?) a permis dezvoltarea agriculturii şi pe solurile cu conţinut mare în apă din centrul şi nordul Europei. Motivul ? Brazdele mari şi adânci făcute cu acest plug asigurau drenarea solului şi astfel rădăcina firului de grâu nu mai putrezea. Invenţia aceasta, ce s – a produs în Evul Mediu pe la anul 600, pe lângă o semnificativă creştere demografică, a adus şi schimbări dramatice în mediu, intrucât a avut loc o despădurire masivă, prin secure dar mai ales prin foc, a Europei. Este interesant că, la fel cum amintirea plugului antic se mai păstrează încă în limba română, tot la fel sunt consemnate în matricea limbii române şi începuturile noului tip de agricultură. O agricultură mai eficientă, depăşind nivelul agriculturii de subzistenţă, asigura o bază alimentară şi pentru dezvoltarea vieţii urbane. Aşa cum scrie într-o cronică turcească veche, care la rândul ei a preluat informaţii din surse arabe, cel mai vechi oraş de pe teritoriul României a fost Câmpulung. Intrucât plugul autentic, deci nu „pluguşorul”, avea din fier numai părţile tăietoare ale brazdei (“fierul mare” şi “fierul mic”), iar restul era făcut din lemn, brazda era adâncă (în comparaţie cu performanţele antice) şi se făcea într – un sol înţelenit, virgin, întoarcerea plugului de la capătul ogorului era întotdeauna periculoasă pentru plugul de lemn, care de multe ori se rupea la o asemenea manevră. Atunci, pur şi simplu operaţia de întoarcere a plugului era amânată cât mai mult. Astfel, schimbarea tipului de plug a dus şi la schimbarea formei ogorului, care nu mai este pătrat, ci foarte lung şi îngust, de unde şi denumirea de “câmp lung” pentru un astfel de ogor. Iar la împărţirea prin moştenire între mai mulţi copii, un asemenea ogor “câmp lung” se diviza în „curele de pământ”. Deci nu-i obligatoriu vorba despre corupţie http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/reportaj/cea-mai-absurda-improprietarire-din-romania-parcela-de-1-metru-latime-si-700-metri-lungime-articol-integral-245111.html  Şi în Oltenia, înainte de 1989, se păstra memoria acestor „curele de pământ”.
Titus Filipas

Universuri intelectuale şi morale diferite

noiembrie 19, 2011

Paul Krugman argumentează foarte bine teza că politicienii republicani şi politicienii democraţi din USA trăiesc de fapt în universuri intelectuale şi morale diferite http://www.nytimes.com/2011/11/18/opinion/krugman-failure-is-good.html?scp=2&sq=krugman&st=cse
Titus Filipas

„Furtul, delapidarea, distrugerile”

noiembrie 19, 2011

+Furtul, delapidarea, distrugerile au început chiar din ziua de 22 decembrie 1989, mai întâi în sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român, apoi în celelalte instituţii publice, autorii declarându-se revoluţionari, hotărâţi să lichideze toate urmele regimului Ceauşescu. O asemenea atitudine a fost încurajată de noii diriguitori ai României. La începutul lunii ianuarie 1989, primul ministru Petre Roman declara că industria românească era „un morman de fiare vechi”, apreciere interpretată de cei ce aveau să fie alintaţi cu calificatvul de „băieţi deştepţi”, ca un îndemn la lichidarea întreprinderilor. Ca urmare, au trecut la tăierea utilajelor şi vinderea lor ca fier vechi, însuşindu-şi sumele respective. Asemenea acţiuni erau mediatizate cu satisfacţie, de-oarece ţara scăpa de „mamuţii industriali”, care constituiau un „balast insuportabil” pentru economia ţării. Spiritul demolator a cuprins toate domeniile, astfel că s-a procedat la distrugerea sistemelor de irigaţie, a întreprinderilor agricole, a institutelor de cercetare ştiinţifică etc etc. Pe acest fond, guvernul a micşorat vârsta de pensionare a salariaţilor, iar foarte mulţi români au cerut, sau au fost nevoiţi, să se pensioneze, fapt ce a început să grefeze tot mai puternic bugetul statului. Intr-o următoare etapă, unii politicieni au teoretizat necesitatea „statului minimal”, drept care guvernanţii au decis vinderea întreprinderilor de stat, pentru a demonstra că sunt adepţii capitalismului. Un slogan extrem de mediatizat a fost cel privind „privatizarea rapidă” a tuturor întreprinderi-lor, deşi era limpede că cetăţenii români nu dispuneau de resursele financiare necesare cumpărării acestora. Evident, a fost şi o presiune a guvernelor occidentale, care au urmărit să scoată din criză economia din propriile ţări pe seama statelor socialiste. Astfel s-a produs o înstrăinare a economiei naţionale, România pierzând pârghiile de comandă în aproape toate sectoarele şi devenind o anexă a marilor companii internaţionale.+ http://foaienationala.ro/venit-vremea-rspunderilor.html
Titus Filipas

Mediu extrem de ostil

noiembrie 19, 2011

Am văzut, vedem şi acum, faptul că România trăieşte/supravieţuieşte într-un mediu extrem de ostil. Acest mediu trebuie să fie examinat de noi cu atenţie şi în permanenţă. Trebuie să fie prezentată de fiecare dată ultima fază, cea mai recentă fază adică, din conjunctură. Însă acţiunea politică pentru România trebuie să fie modulată şi modelată ţinând cont nu doar de ultima fază, ci şi de evoluţia pe termen lung a istoriei noastre. Spun iarăşi, coerenţa acţiunilor politice este asigurată prin Doctrina Partidei Naţionale. „Toate-s vechi şi nouă toate” (Mihai Eminescu)
Titus Filipas

Articolul „Abraham”

noiembrie 19, 2011

În anul 1764 apărea de sub tipar Dicţionarul filosofic al lui Voltaire (numit încă „Raţiunea expusă în ordine alfabetică” şi „Dicţionarul filosofic portativ”). Un articol recent din cotidianul the Guardian atrage atenţia asupra articolului „Abraham”. Este el, sau nu este, politiceşte corect ? Pentru că Voltaire scrie : „Eu nu vorbesc aici decât despre istoria profană ; în ceea ce priveşte istoria Evreilor, care sunt stăpânii noştri şi duşmanii noştri, pe care îi credem dar îi şi detestăm, întrucât istoria acestui popor în mod evident a fost scrisă de însuşi Saint-Esprit noi avem faţă de aceasta sentimentele pe care trebuie să le avem. Noi nu ne adresăm aici decât Arabilor ; ei se laudă a fi coborâtori din Abraham pe linia Ismael ; ei cred că acest patriarh a clădit Meca şi că a murit în oraş. Fapt este că stirpea lui Ismael a fost infinit mai favorizată de Dumnezeu decât stirpea lui Iacob. Adevărul este că atât unii, cât şi ceilalţi, sunt nişte hoţi; însă hoţii Arabi au fost în istorie superiori hoţilor Evrei. Descendenţii lui Iacob nu au cucerit decât o mică ţară pe care au pierdut-o ; descendenţii lui Ismael au cucerit o parte din Asia, din Europa şi din Africa, au făcut un imperiu mai mare decât imperiul Romanilor, şi i-au alungat pe Evrei din cavernele lor pe care aceştia le credeau a fi Tărâmul Făgăduinţei.” http://fr.wikisource.org/wiki/Dictionnaire_philosophique/La_Raison_par_alphabet_-_6e_ed._-_Cramer_(1769)/Abraham
Titus Filipas

Regi şi diplomaţi suedezi în spaţiul românesc

noiembrie 18, 2011

„Fundaţia Europeană Titulescu are onoarea să vă invite joi, 24 noiembrie 2011, orele 11,00 la lansarea volumului: Regi şi diplomaţi suedezi în spaţiul românesc (secolele XVII-XX), autor George Cristea.” http://nastase.wordpress.com/2011/11/18/saptamana-viitoare-joi-si-vineri-la-fet/ Cu siguranţă, este o carte de interes pentru români. În periplul războinic al regelui suedez Carol al XII-lea se adună şi mărturiile oştenilor suedezi care au traversat istmul baltico-pontic. Sunt impresionante mărturiile acestora despre prezenţa masivă a etnicilor români în spaţiul nord-pontic. Dar prin tratatul de la Kuciuk Kainargi din 1774, tratat pentru care a făcut lobby Voltaire, acest spaţiu este dat pe gratis, şi nemeritat, Rusiei. Amintesc că sintagma Romania Orientală Nord-pontică, despre care zic eu mereu, este perfect justificată, pentru că aici exista o provincie romană încă din 62 AD (spre convingere, vezi studiile istoricului german Theodor Mommsen). Însă după tratatul de la Kuciuk Kainargi din anul 1774, în spaţiul nord-pontic a urmat un etnocid nemilos al elementului românesc pentru o se construi distopia geopolitică denumită NovoRossiia.
Titus Filipas

Împotriva României,

noiembrie 18, 2011

vorbesc despre împotrivirea mai recentă din interior, o împotrivire declanşată în decembrie 1989, unii urcă spre culmea hilarului, atinsă prin citarea lui Lucian Boia: „Nu înseamnă că Mihai Viteazul a avut o idee românească. A existat şi înainte de comunism o fază de interpretare naţională, destul de naivă, a ceea ce a făcut Mihai Viteazul, în secolul XIX, începând cu cartea faimoasă a lui Bălcescu, „Românii supt Mihai Voievod Viteazul”. Dar în această lucrare istorică, domnul Nicolae Bălcescu extindea ideea lui Ion Heliade Rădulescu din Biblicele : „Sunt 18 secoli şi jumătate de când Hristos întreprinse a răsturna lumea veche, civilizaţia păgână, ce reprezenta principiul din afară, obiectiv, al naturei şi al silei [forţei, n.n. ], substituind în loc o altă lume, o altă civilizaţie, întemeiată pe principul subiectiv, dinlăuntru, pe dezvoltarea absolută a cugetării şi a lucrării omeneşti în timp şi în spaţiu, şi, prin identitatea între esenţa naturei spirituale a omului şi esenţa naturei divine, el descoperi fiecărui individ legea libertăţii, a demnităţii, a moralităţii şi a perfectibilităţii absolute.” Textul lui Nicolae Bălcescu ne mai arată şi o nouă calitate atinsă în discursul ideologic al naţionalismului românesc ce incorporase un acquis european (ideologia primară a lui Destutt de Tracy). Unii refuză a da importanţă faptului că această Ideologie primară e situată între Psihologie şi Metafizică. De aici rezultă faptul că ideologia primară este importantă şi pentru doctrina economică, dar şi pentru fizica modernă. Lucian Boia a mai scris, –pentru amuzamentul nostru–, o carte în care el atacă teoria încălzirii globale de natură antropică recentă, sub titlul ”Omul și clima : teorii, scenarii, psihoze”. Mutatis mutandis, credinţa oamenilor în fenomenul încălzirii globale produsă de creşterea economică ar fi similară credinţei românilor simpli în „mitul” lui Mihai Viteazu. Lucian Boia are mai multe cărţi cu „mit” în titlu, fie simplu, fie ca rădăcina altui cuvânt, citez „Istorie și mit în conștiința românească” , precum şi „Două secole de mitologie națională”. Lucian Boia este unul dintre profesorii de la Universitatea din Bucureşti care neagă valoarea metafizicianului român Nae Ionescu. Or, această negare îl împinge automat pe profesorul Lucian Boia într-o exhibiţie a ignoranţei. Filosoful scoţian David Hume scria despre mit că este un mod de reprezentare a realităţii. Profesorul Nae Ionescu reamintea studenţilor în mod expres aceasta în Prelegerile sale din anul 1926 ţinute la Universitatea din Bucureşti. Dar Lucian Boia mai are şi alte cărţi cu titluri interesante, de exemplu „Pentru o istorie a imaginarului”. Or, în chestiunea Mihai Viteazul şi Unirea trebuie amintite fenomene istorice absolut remarcabile (Contra Reforma, Globalizarea iniţiată din peninsula iberică etc), precum şi nume de personaje absolut fabuloase, oameni care au fost ei înşişi experţi ai imaginarului : toţi papii Contra Reformei de la Roma ce tratau serios funcţia de Patriarh al Apusului şi doreau să reinstaleze capitala Bisericii Universale la Nova Roma/Constantinopol, împăratul Rudolf al II-lea, şi pictorul El Greco. O bună parte din imageria construită de El Greco este discurs figurativ despre doctrina Romania Neoacquistica. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2011/11/16/o-propunere-pentru-guinness-world-record/
Titus Filipas