A existat un hiatus capitalist ?

România în secolul XX nu a înregistrat realmente un hiatus capitalist! Aşa cum spunea Schumpeter Joseph, nu există deosebire de esenţă între „crezul economic capitalist” şi „crezul economic socialist”. Să nu uităm, tocmai lipsa pronunţată de ideologie liber exprimată (teama de ruşi ?) a dus la prăbuşirea dictaturii Nicolae Ceauşescu. Dar s-a prăbuşit totodată şi România. Contra-propaganda din Occident spunea că există o diferenţă de profundă esenţă între modul de proprietate asupra capitalului în socialism şi în capitalism. Ceea ce eu nu neg. Totuşi, este cu mult mai important „capitalul în sine” decât modul de proprietate asupra capitalului. Iar România noastră la momentul 22 decembrie 1989 avea o bogăţie extraordinară de capital. Cum a fost risipit ulterior ? Am mai vorbit pe blog că modalitatea cea mai rapidă pentru crearea de capital nou se referă la construirea de capital intangibil prin şcoală şi educaţie. Şi vorbesc în mod expres despre şcoală şi educaţie pentru care sunt făcute cheltuieli ale statului. Se creează în felul acesta o serie de externalităţi pozitive având drept efect masiv cooperarea în dezvoltarea de cunoştinţe pentru Knowledge Economy. Apoi, să pun accentul pe subiectul „politici de cercetare”. Admit că peste tot în lume, inclusiv în Silicon Valley, tema este friabilă. Totuşi, ca să nu fie bani luaţi de la contribuabil şi prăpădiţi în tot felul de proiecte obscure, este necesar ca implementarea „politicilor de cercetare” să arate explicit ca rezultate măcar prima fază. Anume, cum se finalizează activitatea unui grup de cercetare prin crearea de capital (vorbesc despre rădăcina cuvântului capitalism) nou ce va servi ca intrare într-o funcţie de producţie pentru un IMM nou ?
Titus Filipas

Etichete: ,


%d blogeri au apreciat: