Nu există un tribunal financiar internaţional

În condiţiile globalizării, agenţiile de notaţie americane (S&P, Moody’s, Fitch) care acuză virulent şi peremptoriu diverse naţiuni marcate pentru „riscul de ţară” pe care îl prezintă se constituie ele însele într-un fel de procurori financiari internaţionali! În condiţiile globalizării, utilizarea de flat money pentru plata sau lichidarea datoriilor este absolut imposibilă. Pentru că achitarea unei datorii în condiţiile globalizante presupune totuşi, cât de cât, şi o anumită continuitate de tradiţie pentru achitarea datoriei prin flat money. Reamintesc eu, tradiţia ante-globalizare pentru achitarea datoriilor prin flat money cere o jurisdicţie, un tribunal, care să consemneze foarte, foarte legal achitarea datoriilor cu flat money. Iar un fapt chiar este simplu de observat : nu există un tribunal financiar internaţional ! Trebuie să remarc aici vioiciunea de spirit a domnului DSK, el pare să fie primul, şi singurul deocamdată, personaj public important care să fi observat absenţa acestui tip de jurisdicţie financiară internaţională. Totuşi, fără o curte jurisdicţională financiară internaţională, iată cum procurorii americani auto-instituiţi, anume S&P, Moody’s şi Fitch, acuză fără drept de apel ţările mediteraneene din UE. În primul rând Grecia. Toată lumea ştie, inclusiv decidenţii de la S&P, Moody’s şi Fitch, că datoria suverană a Greciei nu poate să fie achitată. Ni se spune frecvent, de către camarila dictatorului Traian Băsescu, faptul că în termeni aritmetici relativi legaţi de PIB, datoria suverană a României este mai mică decât datoria suverană a Greciei. Ceea ce-i adevărat. Totuşi, este datoria suverană a Greciei un criteriu limită ? Cu alte cuvinte, o datorie suverană procentuală mai mică decât datoria Greciei poate să fie plătită ? Eu nu cred aşa ceva. Admit şi eu cu mare plăcere că am nişte opinii personale extrem de „personalizate”. Dar numai în sensul comportării de agent raţional. Şi în „România capitalistă” ce procent din populaţie are comportarea de agent raţional ? De exemplu, în acceptarea urării demagogice a lui Traian Băsescu de la sfârşitul anului 2004, „Să trăiţi bine!”, câţi dintre ei ştiau că aşa ceva nu se poate realiza decât pe baza teoremelor bunăstării sociale? (Deşi economistul român Nicolae Georgescu-Roegen, primul economist internaţional care a depăşit analogia mecanică de tip Poinsot pentru funcţionarea economiei reale, primul economist care a denunţat vacuitatea ideatică a modelului economic Arrow-Debreu, un model socotit a fi totuşi piatra de boltă a doctrinei generale pe baza căreia funcţionează importante şi implacabile organisme internaţionale precum Banca Mondială, FMI şi OMC !, nu credea în „traiul bun” pe baza „creşterii economice” ; şi nu credea aceasta din motive termodinamice, iar nu din motive ideologice). Cred că datoria suverană a României, acumulată prin linia de politică macroeconomică trasată de dictatorul Traian Băsescu, a depăşit demult pragul de la care ar mai putea să fie plătită ! Viziunea corectă despre sistemul american, impus acum lumii întregi prin globalizare, am descoperit-o prima oară citind „The Narrative of Arthur Gordon Pym of Nantucket” (carte împrumutată de la biblioteca publică „Aman” din Craiova, pe când eram elev de liceu, părinţii nu aveau bani pentru cărţile mele, şi din acest motiv citeam tot ce găseam pe gratis, erau foarte interesante mai ales „cioturile de cărţi” ale căror coperţi fuseseră rupte intenţionat, însă cărţile întregi, frumoase, numai bune pentru citit şi pentru educarea generaţiilor în spiritul ideologiei naţionalismului românesc fuseseră arse la anul 1948 din ordinele alogeno-cominterniştilor Lioncik Tismineţki-Tismăneanu, tatăl ideologului pronunţat anti-român Vladimir Tismăneanu, şi Valter Roman, tatăl lui Petre Roman, primul ministru care a pus România pe făgaşul distrugerii, iar acum este pronunţat ca un naţional-liberal :-)). Sistemul economic american, ne spune Edgar Allan Poe, se bazează pe canibalizare ! Este interesant că în privinţa Greciei, dezideratul american coincide cu dezideratul Germaniei. Domnul DSK are dreptate : Datoria suverană a Greciei trebuie „ştearsă cu buretele” ! Nu poate să fie plătită nici măcar cu flat money, pentru că nu există un tribunal financiar internaţional care să înregistreze această plată. Oricum, să nu disperăm. Pentru ţările aflate în UE, iată cum ţările BRIC se arată doritoare să cumpere hălci mari din datoriile suverane ale respectivelor naţiuni europene. Şi este foarte bine pentru noi că a fost inventat acronimul BRIC. El nu are doar semnificaţie macroeconomică, ci şi geopolitică. Acronimul BRIC demonstrează ostensiv că Rusia, –acel „R” din BRIC–, nu este o naţiune europeană. Această demonstraţie ostensivă este pentru noi un bun început geopolitic. Vezi şi http://nastase.wordpress.com/2011/09/20/de-la-jenica-boerica-la-zubin-mehta-si-inapoi/

Titus Filipas

Etichete: , , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: